Din viata oamenilor normali

Nimic nu este întâmplător, iar fiecare întâmplare vine cu un motiv. Mai devreme sau mai târziu, în timp ce îți propui să bei o bere pe malul mării alături de oamenii normali din viața ta, conştientizezi că nu mereu totul va fi roz şi că planurile de azi nu vor fi niciodată în concordanță cu cele de mâine. Inevitabil o să ai obstacole pe care le vei putea depăşi printr-un sfat primit la ceas târziu în noapte sau printr-o îmbrățişare care îți transmite un „țin la tine”, „îmi pasă”. O să ai momente în care alergi prin ploaie supărat, când împarți un spațiu mic numit pat alături de alți doi prieteni încercând să te odihneşti măcar puțin. Te vei bucura de primele raze de la răsărit sau vă veți strânge fără motiv să vedeți un film…

Cercul nostru plăcut vicios numără multe amintiri: în vârf de munte, la poalele lui, pe o plajă din Constanța, printre picturi cu pene şi plimbări tardive la ore neadecvate prin parc. Am strâns lacrimi de bucurie, de tristețe, dar mai ales, am învățat să facem mai puține greşeli şi să nu le mai repetăm pe cele anterioare, iar morala s-a dovedit a fi întotdeauna benefică chiar dacă pe moment a durut „oleacă”.

Şi am priceput că nimic bun nu se poate întâmpla după ora 2 noaptea, că există câte un risc în orice, dar că trebuie să ți-l asumi în condițiile în care nu eşti matur degeaba. Am înțeles importanța unui act de identitate care nu semnifică doar o hârtie cartonată cu care te prezinți în diferite locuri ci şi o prezență obligatorie în buzunarul fiecăruia dintre noi. Am învățat să nu te bucuri înainte de vreme şi că uneori, ce-i prea mult strică (mai ales în cazul în care cineva are aşteptări de la tine).

S-au mai adăugat câteva fotografii şi momente de care ne vom aminti cu siguranță mai clar peste un timp deoarece încă suntem in prag de conştientizare. Ce avem noi reprezintă mai mult decât orice om normal îşi poate dori, iar când ajungi în punctul în care te regăseşti în povestea asta, înseamnă că eşti norocos şi că ai cei mai tari prieteni din univers. Uneori durează ceva până îi găsești, dar şi când se întâmplă asigură-te că împărtășiți acelaşi scop sau că vă leagă aceeaşi dorință şi stare de spirit.
Noi ne-am regăsit cumva, căci nu cred că nu ne-am mai întâlnit până sa ne dăm seama cât de multă viață putem fura împreună. N-a fost întâmplător ci exact de ceea ce avea nevoie fiecare pentru că bucuriile şi emoțiile sunt mai uşor de suportat când ai alături prieteni cu care te vei îmbrățişa şi țopăi la finalul unei reuşite. Pe noi ne bucură lucrurile mărunte care pentru alții nu reprezintă mare chestie.

Iar în astfel de clipe, când ai cu cine să alergi pe ploaie pe la concerte sau să aştepți ore-n şir doar pentru a schimba câteva vorbe cu un suflet cald, trebuie să fii recunoscător şi să zâmbeşti.

Mă chinui de ceva timp să sintetizez o idee destul de simplă. Am încercat să găsesc o definiție conceptului de „om normal” până în momentul în care am constatat că trebuie să pun doar semnul egal între noi şi această sintagmă. Şi „noi” nu reprezintă doar nişte copile care zboară de la un concert la altul când au ocazia. Noi suntem totalitatea gândurilor şi rezultatul unor sfaturi pe care le-am interceptat de-a lungul timpului. Suntem alcătuite dintr-o normalitate departe însă de cotidian sau de sensul de bază al acestui cuvânt. Ne definim prin nebunie şi visuri pe care sperăm ca într-o bună zi să se concretizeze la o bere undeva, posibil prin Centrul Vechi al Bucureştiului sau de ce nu, dincolo de granița cu România.

Mi-au rămas câteva vise de noapte în care făceam un popas pe câmpul cu floarea-soarelui în drum spre mare, când am nimerit la ziua de naştere al unui suflet drag sau când pur şi simplu se întâmpla să comandăm o pizza şi să stăm la poveşti sub clar de lună pe acoperişul unui bloc dintr-o locație necunoscută.

Şi nu ai habar ce te aşteaptă din punctul ăsta de vedere alături de oamenii normali din jurul tău cu care ai făcut un front comun spre împlinirea dorințelor. Visurile şi visele în cazul de față pot deveni realitate când te aştepți mai puțin. Uneori va trebui să luptăm, alteori le vom primi fără să le cerem măcar. Iar dacă uneori mai facem greşeli, o să fim capabile să ne asumăm răspunderea, să nu mai plecăm capul şi să acceptăm morala cu zâmbetul pe buze. La urma urmei de noi depinde 90% din reuşită. Celelalte 10 procente stau împărțite în mod egal între cei doi S. : S-ul principal şi Soarta.

To be continued…

Anunțuri

Opinia ta :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s