Jurnal de vacanta. Sa tot ai ce povesti.

Am strâns ceva amintiri şi gânduri în ultima perioadă. Eram în dubii în legătură cu ce să încep mai întâi, dar pentru că nu e neapărată nevoie să o iau în ordine cronologică, vreau să vă povestesc despre soare, spirite şi nopți nedormite.

1. Spiritele.

Credeți sau nu, în momentul în care o pățeşti pe pielea ta e cu mult mai înspăimântător decât atunci când te uiți la un film horror.
Camera în care eram cazate avea geamuri de termopan, jumate din plastic alb, jumate din sticlă cu modele florale prin care puteai distinge umbrele. Panica a început în prima dimineață. Fiind ploaie am mai zăbovit prin paturi până să ne încumetăm să ieşim. Eram noi 4 şi proprietara – o băbuță cu mersul lent pasionată de filmulețe cu bătăi sau comice pe care le lăsa pe replay zeci de minute în şir. La un moment dat, iese din camera ei târşâindu-şi picioarele de-a lungul holului. Nu peste mult timp, în urma ei trece o siluetă de bărbat, iar la niciun minut, un copil aleargă spre aceeaşi direcție. În clipa în care băbuța se întoarce spre camera ei, ies din cameră pentru a merge la baie. Curioasă din fire, mai fac câțiva paşi spre bucătărie, sperând să dau cu ochii de cei doi, dar nici urmă de vreunul din ei. Cum mă întorc înapoi în cameră, cum trece copilul alergând înapoi din direcție opusă, punând o palmă pe partea de sticlă a uşii.
Totul a căpătat o nuanță mult mai ciudată când remarcasem rama spartă a unui tablou care mai ieri era intactă cât şi copilul neastâmpărat şi inexistent care tot făcea ture pe hol.

2. Europa FM – live pe plajă, Partea 1.

Prima zi a fost obositoare, iar drumul din Mangalia până la plaja dintre Venus şi Saturn s-a lăsat cu poze perfecte şi o campanie de salvare a crabilor eşuați la țărm – inițiată de Iasmina. Între două beri şi o aşteptare lungă, i-am ascultat pe elefanții bizari şi o jumătate de piesă a celor de la Alternosfera.
Ne-am grăbit să ajungem la apartament, doar că privirile au fost acaparate de fulgerele din largul mării. Le-am admirat, ne-am speriat, am grăbit pasul, am luat-o pe drumul greşit, am împărțit în mod egal la 4 persoane 5 gogoşi şi ne-am mânjit de ciocolată şi caramel, iar când deja ne credeam în siguranță am dat nas în nas cu băbuța şi ale ei spirite năstruşnice.

În ziua imediat următoare, înainte să fugim la Mamaia, am ajuns în Neptun cu două obiective: să găsim o pereche de pantaloni lungi şi să mâncăm. Am cam pierdut numărul cafelelor dar urma să fie cu folos…

3. Aventuri la Mamaia.

Atunci când revezi un vechi prieten nu poți decât să te bucuri, mai ales când alergi dintr-un oraş în altul. Am strâns câteva amintiri şi de aici. Pe lângă faptul că ne-a prins o ploaie torențială şi ne-am adăpostit la telegondolă, am ajuns să străbatem aceeaşi stradă în lung şi-n lat fiindu-ne imposibil să găsim drumul corect către ieșirea din stațiune. În rest, s-a lăsat cu voie bună, îmbrățişări, puțină amețeală, plimbări pe plajă, dezmembrări de leagăn, hrănitul pisicilor cu cartofi prăjiți şi piept de pui, iar nu în ultimul rând aşteptatul unui autobuz în stația greşită ( sau mai degrabă inexistentă ).
Cu toate că ar trebui să povestesc mult mai mult la acest capitol, prefer să o fac sub o altă formă, cu o altă ocazie. Cert e că am plecat cu o doză în plus de optimism şi cu un băgăjel destul de greoi încărcat până la refuz de zâmbete.

4. Europa FM – live pe plajă, Partea a II-a

Ne-am început (ceea ce noi numeam) ultima zi cu umerii încărcați de soare, cu pudra la purtător alături de câțiva nervi şi nu în ultimul rând cu gânduri pozitive pentru o seară alături de câteva suflete prea dragi nouă. În mod normal, nu totul e roz din prima, drept urmare am avut câte ceva de înfruntat până când au ajuns băieții de la Carla’s Dreams (ai noştri). Dar a meritat aşteptarea.
Atmosfera din backstage pendula între relaxare şi agitație, iar cu ea la fel şi noi. Nu-mi aduc aminte cât de repede sau greu a trecut timpul până în momentul în care i-am zărit pe băieți venind. Restul a fost o mare de zâmbete şi bucurii prea multe ca să le pot enumera, prea complexe pentru a le descrie.
Drumul spre casă s-a rezumat la clătite uriaşe cu Nutella şi banane. + zâmbete.

5. Costineşti. Roata. Secția de poliție. Răsăritul. Gara.

Nu ştiu dacă se trage de la faptul că am tot adus în discuție posibilitatea de a dormi o noapte pe plajă, dar cumva planetele s-au aliniat şi ne-au pus în fața faptului împlinit. Rămase blocate în gara din Mangalia, nemaigăsind bilete la niciun tren spre București, am decis să lăsăm totul în voia sorții şi am fugit la Costineşti cu gândul că o noapte albă la mare nu e mare filozofie.
Şi da, nu ne-am plictisit nicio clipă. Aproape că ne-am dat de ceasul morții într-o roată din parcul de distracții, după care ne-a luat ceva timp să ne împrietenim cu un trenuleț. Când am revenit cu picioarele pe pământ şi ne-am relaxat sufletele, am înălțat lampioane ( 2/5 -deoarece ne-a cam fentat bricheta şi vântul de la țărm). Ne-am împrietenit cu câinele Vitiligo, am băut o cafea şi am râs haotic, timp în care ne-am încălzit pe o bordură de pe faleză, la ora 2 noaptea.
Ce a urmat n-a fost întocmai partea cea mai plăcută a serii, dar am găsit până la urmă refugiu la secția de poliție din Costineşti care s-a oferit să ne adăpostească până la răsărit. (nu că s-ar fi întâmplat ceva rău, dar era o locație mai prietenoasă decât țărmul umed).
Soarele de dimineață ne-a adus o porție de frig, un fotograf cu chef de vorbă şi câteva poze la malul mării. Trecând peste pielea fierbinte de la cât soare acumulase cu o zi înainte în 5 ceasuri de plajă şi cele câteva ore închise în Springtime în care am luptat cu patru telefoane pe o priză, ultima bătălie cu oboseala s-a dat în gara din Costineşti. Şi nu mint când vă spun că a fost cele mai lungi ore posibile din viața mea, cam 7 la număr. Am reuşit să-mi odihnesc puțin ochii deşi cu greu făceam față jucăriilor copilului italian care acaparase bancheta din față.

Amintirile astea sunt făcute pentru a fi povestite. Sunt acele momente în care nu te mai enervezi pe ceea ce te scotea din sărite ci zâmbeşti în același timp cu sufletul tău şi cei alături de care ai îndurat frig, ploaie, supărări, lacrimi şi bucurii. Şi oarecum tinzi să mulțumești pentru ce ai trăit şi simțit.

Anunțuri

Opinia ta :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s