Scrisoarea din (d)raft

Dragă Tu,
Nu ştiu dacă îți dai seama că această scrisoarea e pentru tine. Mintea îşi doreşte ca rândurile mele să treacă neobservate de ochii tăi, pe când inima speră că încă te regăsești în ceea ce îți scriu. Nu am mai scris de ceva vreme . Mai bine spus, nu ți-am mai scris de ceva vreme. Am luat-o de la capăt ca în trecut. Mi-am pus gândurile pe hârtie şi le-am scris frumos, citeț ca să mă asigur că vei înțelege fiecare cuvânt în parte. Fac asta de cateva zile bune şi nu reușesc să las emoțiile la o parte şi să termin scrisoarea asta; asta şi multe altele pe care le-am lăsat la fel de incomplete… O să mai dureze puțin până când mă adun şi voi ajunge la poştă. De altfel, mai am de trecut peste un obstacol şi anume, trebuie să răstorn casa cu susul în jos pentru a găsi biletul pe care ți-am notat adresa.
Totul se schimbă. Înainte îmi găseam cu ușurință cuvintele în fața colii de scris. Acum trec zeci de minute până apuc să notez un gând către tine. Nu oentru că nu aş ştii ce să îți spun, ci pentru că sunt mult prea multe ca să le selectez şi să le dau glas. Bineînțeles că aş putea să le arunc la voia întâmplării, dar simt că trebuie să le şlefuiesc cu grijă ca să ajungă la tine cât mai precis. Nu vreau să risc şi să nu înțelegi. Mereu mi-am pus problema asta în legătură cu scrisorile pe care ți le-am trimis anterior. Uneori am vorbit pe ocolite, alteori atât de transparent încât mă regăseam în fiecare cuvânt cu o oarecare teamă de a mă lăsa prada emoțiilor în fața ta. Voiam şi nu voiam ca tu să mă poți citi printre rânduri.
Am găsit fotografia pe care tu nu ai habar că o păstrez; la fel şi adresa. Odată cu ele, am redescoperit privirea şi zâmbetul tău care m-au făcut să mă pierd de atâtea ori; mai ales în acea seară în care decorul care ne înconjura dispăruse definitiv din ochii mei. Erai tu, o chitară pe fundal şi o voce care îşi pierdea din intensitate pe măsură ce te ascultam . Pentru mine, vocea ta era singura pe care o puteam distinge în mulțimea gălăgioasă şi în clinchetele paharelor şi a sticlelor pe care lumea continua să le ciocnească. Iar restul detaliilor nu mai aveau oricum nicio importanță.
Nu ştiu ce aş putea să îți spun mai mult de atât. Sau poate am habar, dar prefer să notez fiecare gând într-o scrisoare viitoare. Am să merg curând la poştă. Doar ai răbdare puțină. Până atunci te las să ştii că mi-e dor de tine. Simplu. Scurt şi la obiect fără alte adăugiri.
Ps: Aştept să te revăd curând!

Anunțuri

Opinia ta :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s