Imagini tarzii

Îţi simt greutatea paşilor care străbat camera în lung şi-n lat, chiar dacă n-ai trecut în dimineaţa asta pe la mine. Nu am băgat de seamă când a răsărit soarele şi nici când am început să scriu aceste rânduri.

Prezenţa şi lipsa ta se amestecă tot mai vizibil, iar eu nu mai pot distinge care mă atrage mai mult. Atunci când eşti aici încerc să cred că de fapt eşti acolo, iar când fotoliul este gol, ochii tăi mă privesc din dreptul lui. Iar asta e ciudat pentru că niciodată nu m-ai privit stând în fotoliu. Mai ciudat este că nu ai stat nicăieri în preajma mea, în afară de ziua aia pe care nu ţi-o poţi aminti, iar de o vei face, gândul tău nu-i va acorda prioritate, întocmai cum s-a întâmplat cu maşina în care te aflai şi a explodat într-o râpă după ce ai pierdut controlul volanului. Iar asta din nou e ciudat pentru că tu nu ai suferit niciodată un accident de maşină.

În schimb, mi-ar fi plăcut să intrii cu maşina în gardul curţii ca să mai adaug o zi în plus amintirilor tale. Seară de seară se întâmplă ca un automobil să se oprească brusc în dreptul camerei mele, iar eu nu ştiu dacă să mă gândesc la tine sau la vecinul de peste drum care ajunge acasă în zilele lucrătoare la ora 20. Tot sper să-şi mai ia o zi de concediu şi asta doar ca să aud alt motor la poarta mea, să văd alt chip, alte culori, poate pe tine. Fie, e bine şi fără maşină. O să-ţi parchez cu grijă trotineta sub ramurile salciei din grădină.

couple on a bench

Apoi ţi-aş sugera să facem o plimbare prin noapte, să stăm unul lângă altul pe o bancă în faţa lacului, să privim cerul. Deseori fac asta. Dar mi-ar plăcea să mă însoţeşti într-una din zile când nu voi fi prea visătoare pentru a nu-ţi strica buna dispoziţie. Tind să cred că nu-ţi plac ieşirile mele copilăreşti, de aceea  voi încerca să le stăpânesc. Dar nu-ţi promit nimic. Îmi place să fiu eu însămi şi nu-mi voi ascunde lacrimile dacă voi simţi nevoia să plâng. Şi nu încerca să mă consolezi dacă tu crezi că nu am motiv să fiu tristă. Fă-mă să râd şi aleargă-mă printre copaci. Fă-mă să mă ascund de tine, iar apoi când te voi pierde din priviri, ia-mă de mână şi spune-mi că vei fi întotdeauna aici, aşteptându-mă, oricât de anevoios ne vor fi drumurile care ne aduc în locul nostru.

Astăzi vecinul de peste drum nu lucrează. E acasă. Iar eu te întreb: vei fi la 20 aici? Iar dacă nu azi, când?

Opinia ta :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s