Amintiri cu Lili. Jurnalul unei zile de marti

girl and water lilyDacă până acum nu v-am povestit despre Lili, atunci a venit momentul să o fac. Lili este imaginea copilăriei mele, glasul bunicului la ceas de seară când îşi striga nepoata să intre în casă. Lili primea batoane de ciocolată şi ceai de tei de la tataia Lică, aproape în fiecare sâmbătă după masa. Lili stătea pe picioarele bunicului când acesta îi citea poveştile ei preferate. Iar eu îl iubeam şi îl apreciam tare mult pentru tot ceea ce făcea pentru copiliţa de odinioară. Tot datorită lui am învăţat să iubesc crinii. Erau florile lui preferate şi avea grijă de ei în fiecare dimineaţă de vară. Îmi petreceam după amiezile în grădină, printre crini. Îmi plăcea să le simt parfumul, să îmi mânjesc rochiţele de polen şi când încă nu erau înfloriţi, să-i strâng in palmă până când pocneau.
În zilele ploioase, bunica o învăţase pe Lili să facă brioşe şi chec. Apoi a început să îi placă să prăjiturească, aşa că a inventat tot felul de combinaţii  ciudate, unele mai puţin comestibile. Îşi făcuse chiar un reţetar de prăjituri inventate care acum s-a îngălbenit de vreme în pătuţul lui Lili din pod.

memoriesMi-e dor de glasul copilăriei. Mi-e dor să-l mai aud pe bunicul cum mă strigă din curte. Mi-e dor de timpul pe care îl acordam „delicioaselor” prăjituri cu mentă şi pepene. Mi-e dor de mine, cea fără griji, probleme…

Anii au trecut şi m-am desprins de amintirea lui Lili. A trebuit să o las undeva în urmă, în loc să pornesc cu ea prin viaţă, ducând în spate toate clipele de neuitat din grădina cu crini. Uneori mai privesc fără ţintă pe fereastră în speranţa că voi vedea banca de lemn, florile bunicului, pe mine cea colorată de polen… Fără Lili au început şi problemele specifice vârstei. Astăzi a fost chiar o zi proastă, una dintr-acele în care-ţi vine să o rupi la fugă, să nu priveşti spre viitor. Una dintr-acele când aş vrea să mai fiu o Lili printre crini, măcar pentru un ceas. Şi închid ochii în speranţa că pot rupe prezentul care mă separă de trecut pentru a putea păşi din nou pe cărările copilăriei mele. Cu ochii închişi îmi doresc cu tărie ca atunci când îi voi deschide să aibă loc magia. Dar din păcate, prezentul e tot aici, trecutul tot acolo, iar eu mă aflu captivă între două porţi care niciuna nu dă spre vreo grădină. Captivă printre problemele oamenilor maturi…

Şi acum, în încheiere, unde-s toate bucuriile pe care le-am pierdut odată cu trecerea anilor?

2 thoughts on “Amintiri cu Lili. Jurnalul unei zile de marti

  1. Foarte emoționant și frumos !!
    Și dacă tot de întrebi ”unde-s toate bucuriile pe care le-am pierdut odată cu trecerea anilor” , pot să adaug că acele bucurii sau scurs din clepsidra vieții pentru a face loc altora mai minunate !!

Opinia ta :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s