Despre el. Despre noi şi cafeaua cu lapte. Despre vara.

morning coffeeÎntâmplarea a făcut să ne încrucişăm drumurile de multe ori înainte să ne cunoaştem. Poate chiar de dinainte să existăm. Ne-am cunoscut accidental, dar sunt sigură că ziua aceea va rămâne una dintre cele mai speciale zile. La început, prea speriat de zecile de întrebări care îţi erau puse, am crezut că îţi vei pierde răbdarea. M-am rugat să n-o faci şi să asculţi povestea până la capăt pentru a-ţi da şansa s-o trăieşti.

Era frig, era iarnă. Erau prea multe veştile ce te-au lovit ca din senin. Dar dincolo de asta, ai avut timp să-ţi petreci timpul alături de mine deşi nimic la început nu părea promiţător. Uneori răbdarea n-a avut bariere şi şi-a făcut de cap. Alteori stătea ascunsă ştiind probabil că avea să vină o zi, cândva, în care totul va fi pe placul tău.

Şi lunile au trecut alene fără ca nimic să se întâmple. Serile când ne întâlneam şi povesteam despre subiecte comune ne-au apropiat. Pe de altă parte, erau multe care ne îndepărta cu fiecare zi. Dar nu regret că am privit încă de pe atunci apusul împreună, cerul înstelat, ploaia. Nu regret că am trăit primăvara împreună, prieteni fiind. Nu regret nici când ne-am ameţit din dulcele vin alb cu care te-ai prezentat în miez de noapte la uşă pe neaşteptate. Nu regret nici măcar clipele de rătăcire în care te chemam să-mi fii alături chiar şi pentru a bea o cafea.

Mereu am spus că acea cafea e un pretext. Oamenii nu îşi dau întâlnire pentru a bea cafea împreună. Ci pentru a discuta. Cafeaua e doar pretextul întâlnirii lor, motivul care îi aduce la aceeaşi masă, vorbind despre acelaşi subiect. Descărcându-se.

La fel şi invitaţiile la cafea. Au fost doar pretexte care să ne facă să ne deschidem unul în faţa celuilalt. Apoi a urmat aceea perioadă de tăcere pe care mi-am asumat-o. Mi-am dat seama că deşi stăm la aceeaşi masă, bând o cafea cu lapte, nu înseamnă nimic totuşi. Tăcerea a fost cea mai bună soluţie. Credeam eu… Aşa că am continuat să ne bem cafeaua, fiecare în balconul lui, privindu-ne. Norocul  e că stăm faţă în faţă. Norocul a fost că deşi nu eram la aceeaşi masă, încă ne beam cafeaua în acelaşi timp. Comunicam prin zâmbet şi uneori era mai mult decât suficient. Nu ştiam ce gândeşti, ce simţi sau la ce speri pe viitor. Începusem să nu mai ştiu nici eu, de altfel.

Dar apoi a venit vara care mereu aduce câte ceva nou, special. Ceva ce poate să dureze o vară. Alteori, o viaţă. Cu ea a venit şi şansa noastră pe care am aflat că o aşteptai şi tu. Vara ne-a adus împreună.

Acum două seri, în drum spre casă, m-ai întrebat ce apreciez la tine. Ţi-am spus că totul, deşi în mintea mea începusem să înşir toate motivele pentru care te iubesc. Te iubesc pentru sufletul tău. Pentru zâmbetul, privirea, vocea ta. Pentru că eşti matur şi totuşi copil. Pentru că eşti romantic şi te bucuri şi de un sărut pe frunte. Pentru că mă faci fericită. Pentru că apreciezi viaţa în cele mai mici detalii şi pentru că trăieşti fiecare clipă intens. Pentru că ştii să crezi în iubire, în destin şi în tot ce-i frumos…

Pentru că ai apărut pe neaşteptate şi sper să rămâi pentru totdeauna…

2 thoughts on “Despre el. Despre noi şi cafeaua cu lapte. Despre vara.

Opinia ta :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s