Exteriorizare

Priveste catre viitor fara teama

E cel mai bun lucru pe care il poti face atunci cand totu pare sa nu-ti mai dea pace. E normal sa se produca si instantaneu in unele momente. De ce se intampla asta? De ce simtim de cele mai multe ori ca lumea ne scapa printre degete? Pentru ca noi insine nu avem curajul de a lupta cu propriile noastre idei. Tindem sa ne interiorizam, sa nu ne confesam nimanui cele ce ne apasa.

Asa ajungem in momentul din care nu ne putem intoarce decat daca ne dam frau liber sentimentelor ce ne macina. Ne consideram adesea prea mici in comparatie cu altii, prea inegali si distantati in comportament. Ne gandim daca oare e bine sa mai vorbim cu o persoana dupa ce aceasta se pare ca nu face decat sa ne ocoleasca, ne suparam pentru raspunsurile pe care le primim de la ceilalti… mici „nimicuri” aparent care ne intineaza pe de alta parte existenta.

Toate astea plus inca alte cateva le pastram pentru noi, neincercand metode de rezolvare, neputand face fata altora care se ivesc pe parcurs. Si visele? si dorintele pe care le avem? Si tot ceea ce ne-am propus? Unde merg toate astea? Spre ce punct? Le lasam pur si simplu balta? Daca de ele depinde fericirea noastra, le lasam sa plece de langa noi si sa ne paraseasca? Traim, plangem, iubim ,iertam, credem, speram, comunicam totul pentru a putea razbate in lumea asta, in lumea noastra, in luma celor care nu ne apartin. Regretam uneori lucruri din trecut, ne-am fi dorit sa actionam altfel in unele situatii si sperand ca vom renaste,ne facem alt plan cu care sa ne recompunem.

Dar nu ne gandim ca acel plan ar fi zadarnic.Tot noi suntem, aceeasi minte vom avea, aceeasi atitudine. De unde sa stim noi ce ar urma, chiar daca am mai trait odata? Lumea se schimba de la o zi la alta.

Noi de ce sa nu incercam sa ne schimbam si sa invatam odata pentru totdeauna ca totul depinde de noi: soarta, viitorul, coincidentele, totul sta in mainile celui care crede, simte, traieste, iubeste, uita si nu in ultimul rand, care nu regreta nimic din tot ceea ce a facut pana in prezent…
Sfatul acestei poliloghii lungi si poate fara sens? Niciunul in fond, doar faceti voi ce credeti ca-i mai bine, fara sa regretati, fara sa va mai impuneti reguli si standarde de care, oricum sunteti constienti ca le stabiliti degeaba. Toti suntem egali in gandire si existenta, dar ca diferim prin aparenta …Good luck!

5 thoughts on “Exteriorizare

  1. Regretul de a nu fi facut ceva la momentul potrivit este cel mai mare dusman. Nu cred ca putem scapa vreodata de intrebarea ” ce-ar fi fost daca” .Sunt de parere ca intotdeauna e mai bine sa regreti ceva ce ai facut decat sa nu fi incercat niciodata.

    • dar de unde sa ne facem rost de suficient curaj pentru a incerca?tare as vrea sa aflu niste pareri in legatura cu asta.deci atunci cand nu suntem decisi cu o anumita chestie pt faptul ca ne este teama sa facem ceva sau sa ne asumam riscul…de unde „procuram” doza necesitata de curaj

  2. E usor sa dai sfaturi dar eu iti spun din experienta ca nu ai nimic de pierdut daca incerci. Ce se poate intampla? Cel mult sa nu fie asa cum ai sperat dar e de preferat asta decat sa ramai cu indoiala . Cand incerci ceva ,chiar daca rezultatul nu e cel pe care il asteptai poti merge inainte ,poti trece peste . Insa daca ramai cu intrebarea ” si daca as fi facut asta ” te plafonezi si parca nu mai poti inainta ,ramai mereu cu gandul asta ,ramai oarecum in trecut.

Opinia ta :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s