Introducere

Mi-am adus aminte de un fragment dintr-o carte foarte draga mie. Am impresia ca l-am mai postat aici pe blog insa pentru ca acum imi aduc aminte de acest fragment cu alta ocazie, am sa-l postez din nou. Face parte din gandurile mele si reflecta pe deplin starea mea sufleteasca cu toate ideile, frazele, planurile ce-mi bantuie sufletul.

„Tu stii totul despre ce-i cu aceasta viata, mie insa mi s-a inchis usa in fata. Dar sunt mester la inventat poovesti, mai mester decat ai sa izbutesti sa fii tu vreodata, pentru ca, desi ai bani puhoi, eu am norocul sa gasesc flori in gunoi. Stiu sa descopar ceea ce nu e si ma pricep la asta mai bine decat tine. Si atunci… da-le naibii de socoteli si de cifre. Stii sa spui cata dragoste ai in tine? Un kil? Un litru? Nu stii, nu? Si atunci, da-o naibii de mtematica. Inventeaza

ceea ce nu exist pentru ca ceea ce exista apartine tuturor. Dar, daca reusesti sa gasesti ceea ce nu exista, atunci ai ceva numai al tau. Si daca cineva vede ce vezi si tu,nu-l lasa sa plece. Opreste-l! Traieste povestea! Povesteste!
Povestile sunt ca oamenii. Nu sunt facute sa traiasca singure. Intr-un colt al lumii, este cineva care traieste… o poveste ce se oglindeste intr-a ta. Uita-te in jur!
Acel cineva nu este chiar asa departe. Este cealalta jumatate a cartii. Nu mai pierde timpul scriind alte pagini… Cauta-l! Restul il veti scrie impreuna. Pentru ca nimic nu e mai reusit ca doua povesti ce se impletesc.”
GIULIA CARCASI,ZODIA INDRAGOSTITILOR

Opinia ta :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s