Dialog cu tata

Mi-e greu sa fiu departe de el pentru ca in adancul sufletului ii simt lipsa desi nu ii arat asta atunci cand e langa mine. Tata este pentru mine cel ce m-a invatat notiunea timpului.Imi aduc aminte cateva momente reprezentative petrecute cu el;momente ce mi-au ramas profund intiparite in minte…
Pe la 3 ani, ma ranisem in teava stropitoarei de curte. A avut grija de mine in acel moment. M-a dezinfectat si pansat cu grija. Mi-a adus un pisoias mic ca sa uit de cele intamplate.
La 5 ani ma lua tata de la gradinita si mergeam la inghetata sau la cofetaria mea preferata. Craciunul era o sarbatoare magica. Stiam ca in fiecare sfarsit de an trebuia sa gasesc sub brad o jucarie. Si gaseam… Era nelipsita!
La 7 ani,eram pe punctul de al pierde pe tatal meu. Numai eu stiu cat puteam sa plang in perioada aia. Toti din jurul meu imi spunea ca va fi bine, dar ei nu doreau sa ma ingrijoreze… Eram mica dar totusi intelegeam.. Din fericire am iesit din impasul de atunci si tatal meu a ramas langa mine. Doar vara ne desparteam pentru vreo luna,iar apoi cand ma astepta la gara saream in bratele lui.
Pe la 10 ani imi promisese bicicleta noua. Insa nu mi-a mai luat si tin minte ca am fost foarte suparata pe el.
La 14 ani m-am certat ingrozitor cu el din cauza ca nu l-am lasat sa umble la un aparat electrocasnic (vroia sa-l repare). Atunci i-am zis ca nu se picepe si sa nu se bage… Am gresit.  Apoi conflictul se altera si dadeam dintr-una in alta. Mi-am cerut iertare cand am constientizat ca gresisem. M-a iertat.
O alta zi memorabila petrecuta alaturi de tata a fost in Ajunul Pastelui, anul acesta. Am fost amandoi la cumparaturi, apoi la plimbare, la biserica, am luat flori… A fost o zi speciala…
Acum imi e greu fara el… Nu a trecut decat o luna de cand nu e langa mine si ii simt lipsa… Vorbesc cu el prin telefon o data pe saptamana, si atunci decat replici seci… Oare de ce…?
Sunt mai retrasa de tatal meu… Mai mult timp il acord discutiilor cu mama… Si tata se simte prost ,dat la o parte din cauza asta… Insa nu pot…. Nu i-am mai zis un „te iubesc” de vreo 5 ani… Ieri i-am scris asta intr-un mesaj. Cu toate astea, imi lipsesti tati!

7 thoughts on “Dialog cu tata

  1. Si eu sunt foarte apropiata de tata si stiu cum e sa nu poti vorbi cu el.Am avut o perioada in care nici nu apucam sa-l vad pe tata,sa ne salutam macar,din cauza programului pe care-l avea si aveam senzatia ca imi lipseste ceva.Tatal este singura certitudine masculina pe care o avem ca fundament in viata noastra,iar cand cineva iti ia unul din fundamente atunci e imposibil sa nu simti ca-ti lipseste ceva.Daca e departe acum,si faptul ca te gandesti la el,chiar daca el nu stie, este un semn ca-ti pasa.Uneori distanta omoara cuvintele,le face sterse si lipsite de intelesul pe care l-ar avea daca persoana careia i le adresezi ar fi aproape.Dar cand n-o sa mai fie absent,o sa recuperati timpul pierdut:)

  2. pt mine e greu sa spun cuvantul „tata”.ne-a parasit cand eu aveam 2 ani si nu l-am mai vazut niciodata de atunci.nu am amintiri cu el .i-am simtit lipsa o vreme acum deja nu mai exista

Opinia ta :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s