La circ

Am fost in dupa-amiaza asta la circ ca sa vad elefantei, serpisori, dromaderi si alte animalute amuzante care fac tumbe.

Cel mai mult am fost atrasa de acrobatiile clownului: un barbat slabut imbracat in pantaloni (un picior rosu si unul albastru), intr-o camasa bufanta, un chipiu galben, nas rosu ca al lui Rudolf si fluier (evident sa nu uitam de fata pictata).

Clownul mi-a adus aminte de doua personaje: Doru Octavian Dumitru sau/si Mr.Bean. Era o amestecatura intre cei doi comedianti.

Lasand impresiile spectacolului la o parte m-am tot gandit la expresia „am sa fug cu circul”. Astazi am stat eu si am chibzuit in timp ce observam clownul, animalele,baietii care au facut streetdance cat si pe  micuta Jennifer( care nu cred ca avea mai mult de 10 ani si careia ii placea de minune sa danseze, sa se invarta cu cercul si sa tina sarpele pe umar) cat de privati pareau de realitate.

Am avut impresia la un moment dat ca strapung un cerc perfect inchis. Circarii au lumea lor. Mi s-a parut ca am de a face cu un grup de persoane care se plimba de pe un continent pe altul, dintr-un loc inalt loc, care nu sunt statornici, care au un singur obiectiv: sa faca lumea sa rada. Jennifer  nu se duce la scoala si nici nu a fost vreodata. S-a nascut in familia circului Safari si a crescut invatand acrobatii cu cercuri, cu sfoara, cu animale si cu alte obiecte folosite pentru spectacol.

Dincolo de show-ul in sine, oamenii acestia fac foarte multi bani din bilete: 20 de lei copii cu varste intre 5-14 ani, 30 lei pentru adulti si 40 lei bilete la loja,plus pe langa asta 5 lei o tura cu poneiul, 20 de lei o fotografie cu pitonul, 5 lei vizitarea menajeriei circului. Dar ma intreb care e viata lor? In afara de conceptul banilor si lumini de reflectoare,de ce sa fugi cu circul? Sa uiti complet de familiei,prieteni si tot ce ai pentru a te dedica altor oameni?

Sa nu credeti ca sunt impotriva acestei meserii de circar ba din contra, ii admir pentru puterea de a zambi mereu,de  munca pe care o depun in dresuri si altele de genul. Sunt demni de respect oamenii acestia. Insa cu ce sunt eu in dubiu este cu modul lor de a trai dincolo de scena si de spectacol…

Voi ce parere aveti?

30 thoughts on “La circ

  1. Domane mi-am adus aminte de cateva momente din copilarie cand m-am pierdut la circ.
    Mi-ai facut pofta. Cred ca la vara am sa incerc sa ajung si eu odata acolo. Imi aduc aminte, ca atunci cand eram mic, imi placea mirosul de la circ. Era ceva… nu stiu sigur ce, dar imi placea.

    Cat despre dubiul tau, nu stiu, ma gandesc ca nu fac mai nimic altceva de ceea ce facem noi, dar pe deasupra exerseaza din greu acrobatiile, asta fiind modul prin care ei isi castiga painea.

  2. Pe vremuri erau parintii care te fortau sa faci ce nu vroiai,iar circul era ceva extravagant,magic.Cum nu erau niciodata statornici,puteai sa-ti pierzi urma cu usurinta.Desigur,in zilele noastre deja conceptul asta a murit,dar circuri tot mai sunt.Eu n-am mai fost la circ de cand aveam 3 ani.Nici nu-mi mai amintesc cu precizie cum arata.Au fost circuri prin oras,dar nu m-am dus din lipsa de timp,de finante,de chef.Uneori am senzatia ca am crescut,si nu mai sunt de circ:)).

    P.S:Ai un Sunshine Award la mine pe blog:D

  3. Pentru a clarifica ceva, aceasta nu este o compunere. Sunt doar parerile mele total subiective legate de viata la circ. Iar cei care ati luat o nota pe aceasta la scoala, mai bine dati-va drumul la imaginatie!

Opinia ta :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s