Ganduri prafuite…

Azi mi s-a intamplat ceva cu totul si cu totul ciudat. Sau poate nu.
Am plecat in jurul orei 13 de acasa ca sa ma duc sa ma intalnesc in oras cu prietena mea ,Alexa pentru a sarbatori ziua ei d nastere.

Am trecut pe langa o toneta de bilete si am vazut un baiat la vreo 18-19 de ani care se tara efectiv pe jos. Nu cersea. Se chinuia sa mearga. Avea la el o sacosa, era curat imbracat si incerca sa mearga, asa cum putea. M-am uitat lung la el si el s-a uitat la mine. Mi-a fost mila si pe loc mi-am dat seama ca eu nu pretuiesc mai deloc ceea ce mi se ofera si ceea ce am. Mereu doresc mai mult.

La cativa pasi mai incolo, m-am intalnit cu un grup de baieti. Erau toti veseli, chiar si unul care nu avea un picior si mergea cu greutate sprijinindu-se de celalalt picior si de carje. Acelasi sentiment din nou. Sentimentul de a pretui ce am si de a ma lupta ca sa nu pierd lucrurile care merita cu adevarat. Mi-am dat seama ca eu nu am de ce sa plang.

Mi-am adus aminte de cand eram mica si de cand un balon sau o bomboana insemna enorm pentru mine. Imi aduc aminte si nu imi vine sa cred ca atunci nu plangeam dupa o zi in care sa nu-mi mearga netul, de o lucrare la care nu mi-am invatat, de un telefon care se strica si nu mai merge sau dupa milioanele de virusi care ii identifica NOD32-ul. Nu plangeam daca asteptam cu bunica o jumatate de ora autobuzul in statie si nici daca ma certam cu cea mai buna prietena.

Acum stau si realizez ca eu plang degeaba si ma enervez fara motiv.
Acum realizez ca nu am nimic grav. Acum realizez ca sunt altii in situatii mult mai grave decat criza mea de apendicita, decat telefonul meu stricat, decat autobuzul pierdut….
Mi-am dat seama ca inainte cand eram copil totul se rezuma la culori si la dulce. Acum se rezuma la bani si la distractie.Incetul cu incetul, pe zice crestem lumea din jurul nostru devine mai coapta. Devine o societate de consum. Multi nu ne dam seama ca ceea ce candva noi aveam si ne doream,acum nu sunt decat niste lucruri prafuite inchistate undeva intr-o societate in care domnina banul. Nu mai stim mai deloc de valori spirituale si nici de cele morale. Prea putin suntem interesati de soarta altora, prea mult de a noastra. Nu generalizez,sa nu se creada ca vorbesc in ansamblu. Si nici nu critic….
Atat doar, ganduri prafuite devenite inutile si infantile.

6 thoughts on “Ganduri prafuite…

  1. Cu siguranta ti-ai dori sa mai fi copil odata, macar pentru cateva zile. Sa fi copilu’ fara griji de altadata ce se minuna si macea ochii cat cepele atunci cand vedea orice nu mai vazuse pana atunci.

Opinia ta :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s