Cecelia Ahern, autorea bestsellerului internaţional „P.S. Te iubesc” publică în 2005 romanul „Prietenul Nevăzut”. M-a captivat încă de la primele rânduri şi cu greu am mai lăsat-o din mână. Am dat grijile la o parte şi m-am lăsat condusă într-o poveste care mi-a adus pe buze zâmbetul copilăriei.
Să vă povestesc pe scurt: Acţiunea se desfăşoară în Oraşul Inimilor (Baile na gCroithe, Irlanda) unde Elizabeth încearcă din răsputeri să-şi ţină viaţa sub control. Singurul nor de pe cer e sora ei, Saoirse, care de fiecare dată îi cauzează probleme. Devenind peste noapte mamă pentru Luke, fiul lui Saoirse, Elizabeth nu mai are timp pentru distracţii, idile sau alte mofturi. Dar asta până când, într-o bună zi, un străin intră pe neaşteptate în vieţile lor. Ivan e un tip misterios, fără griji, spontan, mereu în căutarea aventurii – tot ceea ce Elizabeth nu e. Instantaneu, el i se strecoară în suflet şi începe să-i schimbe viaţa într-un fel inimaginabil.
Citind acest roman, am retrăit micile bucurii ale copilăriei şi sunt sigură că şi voi veţi face la fel.
Acum vă las cu fragmente din carte! 😀
„Prieteni imaginari, prieteni invizibili – numiţi-ne cum doriţi. Poate credeţi în noi, poate nu. De fapt, nici nu mai contează. La fel ca cei mai mulţi oameni care fac o treabă bună, nu existăm pentru ca să se vorbească despre noi şi să fim lăudaţi; existăm doar ca să servim interesele celor care au nevoie de noi. Poate că nici nu existăm; poate că suntem doar produsul imaginaţiei oamenilor; poate că e doar o coincidenţă că nişte copii de doi ani, care abia vorbesc, aleg să fie prieteni cu oameni pe care numai adulţii nu-i văd. Poate că toţi acei doctori şi psihoterapeuţi au dreptate să sugereze că aceştia doar dezvoltă imaginaţia.”
„Stelele sunt ca oamenii, Elizabeth. Doar pentru că par să provină din acelaşi punct, nu înseamnă că aşa e. Este o iluzie de perspectivă creată de distanţă. Nu toate familiile reuşesc să rămână unite. Toată lumea se mişcă în direcţii diferite. Faptul că toţi provenim din acelaşi punct este o concepţie greşită; să călătoreşti în direcţii diferite este chiar felul de a fi al fiecărei fiinţe şi al fiecărui lucru.”
Cristina Cîrstea 