Draga Jurnal,

Ar trebui sa scriu zilnic,dar sunt prinsa intre cele mai nechibzuite situatii,intr-o invalmaseala a timpului ce pare ca nu se va mai opri.Am devenit dusman cu timpul.A inceput sa devina insuportabil mai ales cand apar in viata mea evenimente ce tin de el.As dori sa nu traiesc contratimp.As vrea sa fiu mai aproape de toti cei pe care ii doresc sa fie mereu langa mine.Din pacate si aici nu ma pot impotrivi timpului.Azi dimineata puteam sa jur ca va fi o zi linistita,mai ales ca am taiat din calendar o alta zi de asteptari pana la plecarea mult asteptata.In toata casa plutea un parfum de trandafir roz de la rezervele de camera.Toate se sincronizasera sa pufaie placut chiar cand imi dezlipesc genele si incep sa-mi aduc aminte ce am visat.Putin mai incolo descopar cat de marsav poate fi timpul si in secunda urmatoare imi simt fata inrosita si umeda de la puhoiul de lacrimi ce se revarsa si-acum.Vestile proaste sunt vesti proaste,asta clar.Nu putem decat sa inchidem ochii,sa ne resemnam si sa invatam sa traim cu ceea ce timpul ne-a furat.Si-acum mai simt parfumul de trandafiri.Il am chiar si in palme.Macar indulceste amaraciunea…Trist…

Mi-am setat niste target-uri mult mai inalte decat le puteam seta.Am zis ca nu se intampla nimic daca trec de bariere si imi doresc mai mult.Dar nu mai plang.Incep sa gandesc pozitiv pentru ca nimic nu e mai nociv decat un amalgam de ganduri rele si pesimiste.Nu-i asa?

 

Prea mici ca sa schimbam lumea

Ideea acestui post s-a nascut din dorinta de a redeveni copil,de a uita de griji si de tot ceea ce ne apasa in ziua de azi.Probabil ca am devenit o societate de consum care s-a obisnuit sa inghita toate “pastilele” oferite de mai marii tarii noastre romanesti.De ce traiul a devenit tot mai apasator?
Un copil de 5 ani care nu intelege ce-i cu viata asta,alearga de fericire la tatal sau spunandu-i ca a vazut el la televizor ca e super oferta:
-Tati,tati…ai auziiiiit?E super oferta!Scad pensiile,scad salariile!
Batranii se plang pe la toate colturile de criza care in casele si buzunarele lor se resimte pe deplin.Dar noi?noi astia tineri care incepem sa deschidem ochii bine si sa pasim singurei in lume?Noi ce ar trebui sa facem?Sa ne dam de ceasul mortii?La ce e bun plansul in asemea situatii daca nimeni nu ia o decizie ferma?Daca noi nu putem schimba lumea,atunci cine?Eu nu am gustat din criza economica si nici nu o resimt deocamdata,dar cred ca sunt destul de matura ca sa imi dau seama ca ce se intampla aici in Romania nu e corect.Si nu putem fi indiferenti cand vedem in jurul nostru ca totul se prabuseste.Idei bune sunt destule dar inca sunt tinute sub presiunea gandirilor inca imature.Majoritatea colegilor mei s-au gandit sa se inscrie la o facultate in strainatate si nici sa nu mai revina inapoi in tara dupa ce o termina.Si ma intreb iarasi,in cazul in care toata lumea isi doreste sa plece in afara,aici cine mai ramane?Putem inca sa vorbim despre spirit patriotic,asta daca pentru unii dintre voi,cei care cititi mai exista asa ceva.
Si nu trebuie sa mutam muntii din loc sau sa traversam oceanul inotand fara colac.Putem sa salvam inca ce mai exista bun.Sau cel putin,daca de fapte nu suntem in stare,macar sa fim de acord cu ideea si sa acceptam ca nu trebuie sa fii roman si neaparat sa mori de foame.Trebuie sa inveti sa cresti in timpul real,trebuie sa deschizi bine ochii si sa realizezi ceea ce altii nu pot.Nu te lasa prada criticilor la adresa guvernului care conduce tara.Fii tu tare pe pozitii si fii deschis societatii.Plecarea intr-o alta tara nu e singura solutie de a scapa de greutatiile tale ca locuitor al unui tinut aflat sub semnul intrebarii.

 

Azi,aprilie…iunie.

Va fi vara,cald si…si va fi noapte.Ma voi afla pe o autostrada,gonind cu o viteza de 150 km/h.Ma voi indrepta catre mare…Inca nu stiu spre ce punct cu exactitate.Voi privi pe geam la imaginile care mi se perinda prin fata,la luminile care stau de straja in miez de noapte,care vor incanta privirile insomniacilor aflati la drum de seara.Cd player-ul va fi dat la maxim…Intr-o atmosfera de vis,ruleaza Alicia Keys – Empire states of mind,varianta 2.(adica cea pe care o aveti postata mai jos).
Ma voi gandi la anul de liceu care tocmai a trecut,la punctele importante atinse,la vise implinite si dezamagiri,la tot ce urmeaza sa se incheie in viitorul apropiat.Imi voi deschide aripile ca sa pot zbura si sa ma indepartez astfel de tot ce ma va dezamagi cat de curand.Cum sa scapi de melancolie atunci cand stii ca urmeaza inevitabil sa te desparti de ceva care ti-a fost mereu prin preajma?Cum sa te desprinzi de o perioada importanta din viata ta si sa lasi in inima loc de mai bine,loc de un alt peisaj…Acest post se refera la o corelatie intre prezent,viitorul care urmeaza peste doua luni si cel care urmeaza prin iunie.Este un fel de autostrada a vietii in timp,gen: AZI-APRILIE-IUNIE.Azi reprezinta pur si simplu ziua de vineri,Aprilie inseamna ziua mea de nastere,iunieinseamna trecutul celo doua indurerat de ceva care cu siguranta voi pierde….
Cu toate astea,tind sa cred ca e loc de mai bine,ca totul va fi minunat si ca drumul pe care l-am descris in inceput sa reprezinte si drumul uitarii trecutului,inceputul unei alte vieti,inceputul celei mai frumoase perioade din viata mea!Ma las condusa de viitor,uit de trecut,dar inca imi traiesc prezentul!
Ma voi bucura de prima zi din vacanta de sfarsit de an zambindu-i soarelui,mangaind pisica,imbracandu-ma in culori deschise,si relaxandu-ma prin citit la soare,in gradina,inconjurata de verdeata,de flori si de…vara!