Aseara am fost la o piesa de 
teatru- “Miriam W.”,in regia lui Radu Afrim.Subiectul trateaza viata postbelica de dupa Holocaust a unei familii care s-a salvat masacrului.Marta,mama lui Miriam traieste cu amintirea unui trecut insangerat trait la Awschwitz alaturi de sora ei,Carola,in prezent o dama eleganta care nu doreste decat sa ramana cu Avraam,sotul Martei.Neintelegerile dintre Marta si Avraam nu contenesc.Desi amandoi stiu destul de bine cauza certurilor,Marta nu e in stare sa o alunge din casa pe Carola.Moartea lui Avraam o tulbura complet pe Miriam.Era tatal ei cel mult iubit pe care nu l-ar fi schimbat cu nimic in lume.Pentru ea,Avraam era unic,cel mai bun tata!Imediat dupa inmormantare,Miriam pleaca de-acasa si nu se intoarce decat peste 20 de ani pentru a vinde casa.Desi are multe amintiri,vrea sa stearga trecutul unei copilarii distruse de matusa Carola,de certurile parintilor ei,de tot ce a facut-o sa sufere.Shimon,agentul de vanzari care se ocupa de contract ii povesteste lui Miriam,acum devenita o femeie matura,tot ce s-a intamplat dupa plecarea ei.Puiul de irakian,asa cum era denumit de Marta,traia cateva case mai incolo si era indragostit de Miriam.Nu stia ce il atragea la ea.O vedea seara stand in pat si citind.Dupa moartea lui Avraam,a venit sa o vada pe Miriam si pentru a-si prezenta condoloeantele.El a fost si cel care a ingrijit-o pe Marta cand aceasta se imbolnavise.Miriam afla o veste ingrozitoare.Mama ei s-a sinucis.Isi izolase geamurile cu banda adeziva,si lasase gazul de la butelie sa inunde incaperile.In ultimii ani de viata,Marta s-a simtit vinovata de tot:de moartea sotului ei,de intriga matusii Carola,de plecarea lui Miriam,de invaziile puilor de irakieni si de pijamaua tatalui lui Shimon care ii amintea de vestimentatia celor din lagar…Ii ura pe irakieni mai ceva ca pe necuratul.
Cam atat despre piesa,dar bineinteles ca nu se compara ceea ce v-am povestit eu in cateva cuvinte fata de sentimentul pe care il ai cand o urmaresti live.
Like this:
Be the first to like this post.
Vă spuneam acum un an că mă tot chinui să găsesc formulele de la cubul rubik. De vreo lună încoace, de la redescoperirea formulelor, nu trece o zi în care să nu învârt cubul pe toate părţile până când reuşesc să-l rezolv. Parcă toate lucrurile şi acţiunile încep să caute sens de când am reuşit să rezolv pentru prima dată cubul. Şi metoda este destul de simplă şi o puteţi găsi explicitată chiar aici. Totul constă în rezolvarea unei feţe şi a primelor două brâuri, după care totuls e bazeaza pe logica formulelor ce va rezolva imaginea care apare pe fundul cubului. Mult succes!
