“Rebecca” – Daphne du Maurier

“Rebecca” scrisa de Daphne du Maurier face parte din romanele de ordin psihologic.Un roman de dragoste,care subliniaza ideea unei crime,cea a unei minciuni si in final cea a probei finale.Maxim de Winter este un om celebru in micul sau palat de la Manderley.A fost casatorit cu Rebecca,si dupa moartea acesteia,s-a recasatorit.Toata actiunea se invarte in jurul acestei morti care ascunde multe mistere.Mai in finalul romanului aflam ca Rebecca a fost ucisa de Maxim deoarece dupa cinci zile de casnicie,acesta aflase chiar de la ea ca este o femeie josnica,de moravuri usoare.Rebecca ii confeseaza ca se intalneste cu amantii sai in casuta din golful marii.Maxim manios pe cele aflate,a impuscat-o si i-a ascuns cadavrul pe un vapor pe care mai apoi l-a scufundat.Politia  ocupandu-se de caz,descopera cadavrul unei femei.Maxim este chemat sa identifice,spune ca trupul este intr-adevar al Rebeccai desi era desfigurat.Se recasatoreste cu o femeie al carui nume nu il aflam pe parcursul romanului.Ea povesteste toata actiunea romanului in schimb.Dupa ce anii au trecut,politia au inceput sa reinvestigheze cazul mortii Rebeccai.S-au efectuat scufundari si s-a descoperit intr-o cabina din vaporul scufundat,un cadavru.Maxim,simtindu-se vinovat si nesuportand presiunile,ii marturiseste toata crima noii doamne de Winter.Dupa un proces de judecata,Maxim gaseste in agenda fostei sale sotii un numar de telefon semnat Dr. Baker.Era doctorul la care apelase Rebecca inainte ca aceasta sa moara.Maxim afla ca aceasta avea cancer si ca nu mai avea de trait decat vreo doua-trei luni.Acum regreta ca a omorat-o,iar regretele il duce sa piarda si singurul lucru care il mai leaga de Rebecca si de toate amintirile din trecut: Manderley-ul.In urma unui incendiu,acesta se spulbera ca un vis urat,un cosmar ce avea sa se termine o data cu disparitia palatului….Ultimul paragraf se incheie prin:
“-Iarna se vede aurora boreala,nu-i asa?zisei eu.Nu vara?
-Nu-i aurora boreala.zise el.E Manderley.
Il privii si vazui chipul.Ii vazui ochii.
El conducea din ce in ce mai repede.Urcaram colina dinaintea noastra si vazuram Lanyon intinzandu-se intr-o vale la picioarele noastre.La stanga noastra era firul argintiu al raului ce se largea spre golful din Kerrith,la cinci kilometri departare.Soseaua Manderley-ului era inaintea noastra.Nu era luna.Cerul de deasupra capetelor era negru ca si cerneala.Dar in zare,cerul nu era negru deloc.Era cuprins de o roseata purpurie,parca patat de sange.Si cenusa zbura in intampinarea noastra impreuna cu vantul sarat al marii”

 

Fragmente…

V-am zis de roman???Iaca v-am zis intr-un post anterior si la rugamintea unora dintre cei care au comentat,am deosebita onoare sa postez vreo doua-trei fragmentele din magnificele pagini scrise pana in prezent.Nu stiu daca intelegi ceva avand in vedere ca nu stii subiectul.

“Era o invalmaseala totala.Toate erau aruncate la intamplare,iar usa era deschisa.M-am asezat langa fotoliul din sufragerie si am inceput sa plang.Pentru prima oara simteam lipsa lui.In minte mi se perinda cearta pe care o avusesem cu cateva seri inainte de plecarea tatalui meu….Cuvintele grele spuse ma intristau…”

“Ploua cu stropi grei si …ploua….Desi e noapte,din cand in cand se vede o scanteie de lumina,care nu vine de la felinar.Straduta ingusta dintre cele doua blocuri era cat se poate de pustie.Acum doar ritmul sacadat al picurilor era tot ce auzeam…Si imi este frig…Foarte frig”

“La inceput nu l-am observat in multime.Ochii mei cautau cu disperare un tip cu ochii verzi,insa nimic.Pauza..muzica s-a oprit si se anunta o melodie;una dintr-acele pe care nu se putea dansa fara partener…tango,dansul iubirii,unde dragostea si pasiunea se confrunta….se amesteca si da cel mai frumos simt al unui cuplu.Si este perfect sa-l am aproape acum si sa-i soptesc ca il iubesc,sar pur si simplu sa-l strang in brate…macar pentru 3 minute(durata melodiei).”

“Era ingrijorata ca fata ei a crescut si ca acum va iubi pe cineva in profunzime.Insa dragostea pentru mama va fi aceasi…Numai ca ideea ca m-am maturizat o deranja.Acum aveam voie sa iubesc si pe altcineva;sa iubesc altfel,sa iubesc asa cum si ea l-a iubit pe tata….
AM VOIE NU?cred ca da…Acum nu trebuie sa cer nimanui parerea daca am voie sau nu…Sunt mare,pot orice…
Ea sigur se gandeste cum sa spuna NU.
Si NU,nu ar trebui sa-mi pese pentru ca sunt asa…Asa…adolscenta.Risc”

 

Zodia Indragostitilor

O carte care l-a inceput m-a fermecat prin coperta si prin scurta descriere a temei dezvoltate in paginile sale.
Zodia indragostitilor de Giula Carcasi: Carlo si Alice – acelasi liceu, aceeasi clasa si uneori aceeasi banca. El e stangaci, ciudat, n-are modele hollywoodiene, nici aere de macho.

Ea altfel decat celelalte fete: e acida, dar visatoare, are spirit critic, dar suflet de poeta. Si fiindca sunt tineri, au abia optsprezece ani, au dreptul sa greseasca. Ea, cu Giorgio, colegul misterios si intrigant, el cu Ludovica, clasica “cea mai populara fata din tot liceul”.

Ca sa se gaseasca unul pe celalalt si sa invete sa se iubeasca trebuie sa afle cine sunt. Plina de umor si ironie taioasa, povestea e un ping-pong sentimental printre sms-uri trimise in orele plicticoase tinute de profii frustrati, predicile parintilor, bancurile amicilor la un pahar de bere intr-un pub

Cartea o puteti gasi in reteaua de magazine DIVERTA