Tu ce gânduri ai când eşti departe de locurile tale natale?când eşti departe de cei dragi dar în schimb ai cu tine pe cel ce te face să nu mai ai nevoie de nimic altceva?E de-ajuns un zâmbet,o vorbă,o privire,o mână care să-ţi şteargă lacrima care se scurgelin pe obrazul tău.În astfel de clipe,totul se compensează iar tu devii un tot unitar alături de sufletul care-ţi poartă dorinţele,le îndeplineşte şi te face să te simţi complet chiar dacă, de fapt şi de drept eşti fărâmiţat în mii şi mii de bucăţele predispuse în orice moment la dispariţie.Atunci nu mai ai nicio teamă precum că lucrurile ar putea să meargă rău.Atunci ai nevoie doar de acel suflet care te însoţeşte şi care te face să simţi că alături de el,totul e mai frumos,mai perfect,mai ideal.
Acum să trecem toată această imagine plină de love-love-love în alt plan şi aici e partea în care eu încep şi vă descriu cum e atmosfera ce delimitează spaţiul acestui cadru fără imperfecţiuni.E iarnă,dar nu pare sau de fapt nici nu contează anotimpul.Valurile oferind cel mai frumos zgomot de fundal.Undeva,de la un etaj 15,totul capătă o semnificaţie aparte,învăluind şi în mai mult mister această poveste.Asta degeaba e povestită dacă nu e simţită.Degeaba vă descriu eu aici tot acest cadru minunat şi perfect dacă nu îi puteţi ajunge în profunzimea lui,să-i simţi parfumul de trandafir,să tresăriţi la fiecare detaliu care vă surprinde cu delicateţea lui.Aici vorbim de sensibilitate,de iubire,de pasiunea de a dărui şi bucuria de a primi.Aici vorbim de frumuseţea detaliilor suprinse în idei neaşteptate car vin,te învăluie în mister,te cuprind şi mai mult iar apo te lasă să îţi revii încet,având grijă să nu te scape nici măcar un pic de sub pecetea purtată de pasiune.Fie că e vorba sau nu de un cadru idilic,de o poveste de dragoste,aici nu vorbesc decât despre ceea ce simt,trăiesc,respir şi adaug pe lista frumoaselor experienţe al căror număr le-am uitat.
Suntem de-a dreptul copleşiţi de senzualitatea unor note muzicale duse către o tonalitate joasă,rotundă,perfectă.Suntetul este cel care conferă şi mai multă personalitate unui cadru intim.Sunetul conturează mişcări,gesturi,priviri,şoapte.El şi amintitele valuri.Am uitat de lumânările parfumate,de licăririle unor puncte decorative în spiritul Crăciunului,ideea unor maeştrii ai amenajărilor interioare într-un hotel de 4*.
Nu ştiu dacă am ratat vreun detaliu…A..bineînţeles că am uitat!!!Lumina e pală.O veioză stă aprinsă într-un colţ al camerei jucând un minunat joc de perete,în umbre discrete,pasionale.Predomină rozul şi grena-ul.Nota personală a încăperii este dată de cele două bagaje aflate într-un colţişor întunecat.Pe masuţă (de lângă giganticele ferestre ce unesc podeaua de tavan acoperite de o draperie rozalie ce se târăşte câţiva centimetri pe parchet)sunt aruncate telefoanele mobile(închise) şi coşul de fructe aproape gol.Nu că ar avea vreo relevanţă acest detaliu însă contribuie şi el la descrierea cadrului.
Şi acum închei!V-am pupat!Iubiţi-vă mult!
