Arta de a simţi,de a iubi…

Tu ce gânduri ai când eşti departe de locurile tale natale?când eşti departe de cei dragi dar în schimb ai cu tine pe cel ce te face să nu mai ai nevoie de nimic altceva?E de-ajuns un zâmbet,o vorbă,o privire,o mână care să-ţi şteargă lacrima care se scurgelin pe obrazul tău.În astfel de clipe,totul se compensează iar tu devii un tot unitar alături de sufletul care-ţi poartă dorinţele,le îndeplineşte şi te face să te simţi complet chiar dacă, de fapt şi de drept eşti fărâmiţat în mii şi mii de bucăţele predispuse în orice moment la dispariţie.Atunci nu mai ai nicio teamă precum că lucrurile ar putea să meargă rău.Atunci ai nevoie doar de acel suflet care te însoţeşte şi care te face să simţi că alături de el,totul e mai frumos,mai perfect,mai ideal.

Acum să trecem toată această imagine plină de love-love-love în alt plan şi aici e partea în care eu încep şi vă descriu cum e atmosfera ce delimitează spaţiul acestui cadru fără imperfecţiuni.E iarnă,dar nu pare sau de fapt nici nu contează anotimpul.Valurile oferind cel mai frumos zgomot de fundal.Undeva,de la un etaj 15,totul capătă o semnificaţie aparte,învăluind şi în mai mult mister această poveste.Asta degeaba e povestită dacă nu e simţită.Degeaba vă descriu eu aici tot acest cadru minunat şi perfect dacă nu îi puteţi ajunge în profunzimea lui,să-i simţi parfumul de trandafir,să tresăriţi la fiecare detaliu care vă surprinde cu delicateţea lui.Aici vorbim de sensibilitate,de iubire,de pasiunea de a dărui şi bucuria de a primi.Aici vorbim de frumuseţea detaliilor suprinse în idei neaşteptate car vin,te învăluie în mister,te cuprind şi mai mult iar apo te lasă să îţi revii încet,având grijă să nu te scape nici măcar un pic de sub pecetea purtată de pasiune.Fie că e vorba sau nu de un cadru idilic,de o poveste de dragoste,aici nu vorbesc decât despre ceea ce simt,trăiesc,respir şi adaug pe lista frumoaselor experienţe al căror număr le-am uitat.

Suntem de-a dreptul copleşiţi de senzualitatea unor note muzicale duse către o tonalitate joasă,rotundă,perfectă.Suntetul este cel care conferă şi mai multă personalitate unui cadru intim.Sunetul conturează mişcări,gesturi,priviri,şoapte.El şi amintitele valuri.Am uitat de lumânările parfumate,de licăririle unor puncte decorative în spiritul Crăciunului,ideea unor maeştrii ai amenajărilor interioare într-un hotel de 4*.

Nu ştiu dacă am ratat vreun detaliu…A..bineînţeles că am uitat!!!Lumina e pală.O veioză stă aprinsă într-un colţ al camerei jucând un minunat joc de perete,în umbre discrete,pasionale.Predomină rozul şi grena-ul.Nota personală a încăperii este dată de cele două bagaje aflate într-un colţişor întunecat.Pe masuţă (de lângă giganticele ferestre ce unesc podeaua de tavan acoperite de o draperie rozalie ce se târăşte câţiva centimetri pe parchet)sunt aruncate telefoanele mobile(închise) şi coşul de fructe aproape gol.Nu că ar avea vreo relevanţă acest detaliu însă contribuie şi el la descrierea cadrului.

Şi acum închei!V-am pupat!Iubiţi-vă mult!

 

Despre tot ce ascundem

E clar că fiecare dintre noi are un secret ascuns şi de cele mai mari mistere ale lumii ce ne înconjoară.Cu şi prin farmecul tainelor pe care le avem în sufletele noastre tindem să ne consolidăm un scut personal de necombătut.Ne folosim de el atunci când suntem în panică,atunci când destinul nu ne este favorabil sau atunci când din diferite motive ajungem să suferimşi să fim nefericiţi,chiar şi pentr.Nouă nu ne convine să fim nefericiţi.Noi trebuie să avem mereu soarele în privire,să fim zâmbitori şi plini de vitalitate.Şi de multe ori,totuşi,ne  închidem în propria noastră carapace şi devenim vulnerabili la tot ceea ce ne înconjoară.Suntem sensibili şi totuşi ne este foarte frică să ne recunoaştem slabi de înger în astfel de momente.Trăim cu teamă,trăim sperînd că ziua de mâine va fi una neagră care cine ştie ce veste teribilă ne va aduce.De ce nu ne folosim de acele secrete pe care,după cum am mai spus le avem şi le păstrăm doar pentru noi.Dacă totşi le deţinem,de ce să nu le sporim la maximum,să ne folosim de ele pentru a ne îndeplini visele,oricât de măreţe ar fi ele.De ce să nu plecăm la mare atunci când avem chef să fim pe plajă?De ce să nu ne jucăm cu zăpadă atunci când suntem în toiul verii.De ce să nu ne bucurăm de ploaie atunci când afară sunt 40 de grade?Putem!Trebuie să avem doar voinţa necesară ca să trecem peste orice bstacol pe cani-l pune în cale.Totul constă în înţelegerea corectă a mesajului care ne v afară şi să-l adaptăm pe cât posibil la personalitatea noastră.Poimâine voi vedea un răsărit pe mare iarna,peste patru zile,acelaşi răsăit de soare îl voi vedea dintr-un orăşel vechi pe apă.Asta pentru că pot la orice oră să mă folosesc de micile secrete pe care le deţin.Mă pot transforma în tot ceea ce vreau,pot să mă deplasez oricunde,iar pentru asta nu am nevoie de acel ceva pe care în limba spaniolă îi atribuim termenul de “enchufismo”(caută să traduci acest cuvânt dacă nu ştii ce înseamnă).Eu continui să simt,să trăiesc prin muzica,prin poezia lui ciudată pe care mi-o ofeă de fiecare dată,prin privirea şi prin felul lui de a fi.Ăsta trebuie să fie secretul care mă urmăreşte şi pe care trebuie să-l păstrez departe de ochii tuturor care doreşte să mă îndepărteze de el.

Iarăşi îmi rezerv dreptul ca doar eu să înţeleg ce scrie aici.Nu trebuie să încerci să aflii mai multe.Asta doar dacă,bineînţeles,vrei să faci acest lucru.Mă simt oarecum protejată de prea multe circumstanţe şi sunt foarte recunoscătoare pentru asta.Simt că nu trebuie să alerg mai mult decât îmi este permis.Tpotuşi încerc să trec de această limită,dar fără să abuzez.A abuza înseamnă a-ţi bate joc de ceea ce ai şi de propriile tale forţe.Nu trebuie să fii în competiţie cu tine ca să înţelegi cum merge mecanismul acesta.Trebuie doar să zâmbeşti,să-ţi îmbrăţişezi perosoanele de lângă tine,să le mulţumeşti pentru ceea ce sunt,pentru faptul că îţi sunt alături şi pentru că vor continua să rămână acolo,atâta timp cât tu le vei permite sau atâta cât le este dat să te însoţtească în lunga asta călătorie pe care o numim temători dar plini de speranţă “viaţă”.

De când mi-am dat seama de anumite aspecte,încerc să preţuiesc tot ce am şi tot ceea ce mă înconjoară,iar eu consider acest lucru ca fiind unul special.Special este şi pentru voi tot ceea ce vi se întâmplă,dar poate că încă nu realizaţi asta!

Cam atât pentru ziua de azi.Aveţi drum liber către libere interpretări,dar totşi nu prea adânci.Se apropie sărbătorile de iarnă şi trebuie să puneţi mai mult accent pe scrisoarea ăe care o veţi trimite la Moşu’ în Laponia.Dar aşa,pe ultima sută de metri,adaugaţi sub forma unui P.S. la aceea scrisoare observaţia următoare:

“Moşule,mai trimite-mi acel ceva special care mă defineşte!Dacă însă îl am (şi sunt sigfur că aşa e)fă-mă să-l observ şi să-mi dau seama de el!”

 

Când am început să scriu acest post,nu ştiam care va fi subiectul lui,tema pe care o să mi-o sintetzez aici în câteva rânduri.Nici acum nu ştiu!Am atâtea să vă povestesc şi totuşi tind să păstrez anumite bucurii doar pentru mine,să mă pot bucura doar eu de ele.Am mici(sau poate mari) amintiri care prefer să le ţin departe de ochii şi mintea voastră.Da!Recunosc că sunt puţin cam egoistă,dar sunt parte din viaţa mea şi nu vrea să le împărtăşesc cu nimeni.Nu ar fi corect faţă de mine în primul rând.În schimb,am alte mii de bucăţele pe care aş vrea să le împărtăşesc cu voi,să las posibilitatea şi altora să le simtă,să le perceapă aşa cum au trecut prin viaţa mea la un moment dat.Cu toţii ştim că viaţa e foarte scurtă şi de multe ori nici nouă nu ne ajunge cât trăim pentru a realiza tot ceea ce ne-am propus!Dar tot de noi depinde să le îndeplinim.Încă deţinem acel timp liber pe care nu ştim să-l potenţăm la maxim.Avem timp berechet dar preferăm să ni-l ocupăm cu nimicuri.Asta încerc eu să fac: să valorific tot ce am,să pun suflet în tot ceea ce fac şi să nu pierd niciun răgaz pe care îl am la dispoziţie.Am făcut multe lucruri nebuneşti sau poate inconştiente de multe ori şi am de gând să nu le mai repet vreodata.Am învăţat ce-i drept de pe urma lor,dar trebuie să le las să crească în mine ca fiind de pe lista lucrurilor ce nu trebuiesc făcute nicicând!Am să vă vând câteva ponturi.

Atunci când voi credeţi cu tărie în sentimentele voastre,sau atunci când din considerente personale decideţi să faceţi ceva,să schimbaţi ceva la voi,la viaţa voastră sau la personalitatea pe care o aveţi,gândiţi-vă de 1495484589274585843…ori înainte să vă duceţi drept la ţintă.O dată ajunşi acolo nu vreau să aveţi surpriza neplăcută şi să daţi peste un omuleţ roşu care stând pe umărul vostru stâng vă va râde în nas şi vă va spune:”Hi,hi hi!!!!Proasto!Iarăşi ai greşit!”

Atunci când simţiti că ceva este în neregulă,căutaţi metoda să aflaţi ce anume s-a defectat la mecanismul vostru şi astfel,găsind sursa problemei,căutaţi rezolvări.Nu ajută cu nimic dacă încercăm să reparăm ceva fără a-i ştii motivul de la care pornit…Asta se poate  aplica nu numai la problemele personale cât şi în orice tip de problemă pe care o întâmpinaţi de-a lungul existenţei voastre,fie că e vorba chiar şi de o instalaţie electrică sau de o durere inofensivă la picior.

Suntem adepţii criticilor şi de multe ori caracterizăm un om fără a-l cunoaşte foarte bine.Asta iarăşi e o greşeală pe care de multe ori am comis-o.Apoi,tot noi încercăm să îndreptăm opinia pe care ne-am format-o despre respectivul/a.Şi eu am făcut acelaşi lucru.Am preferat întâi să acuz o persoană fără a fi cunoscut-o de ce este în stare.Am nedereptăţit-o,iar apoi mi-a demonstrat că este capabilă.I-am cerut iertare mai apoi şi am promis că pe viitor,pentru a cunoaşte adevăarata valoare a unei persoane,voi încerca mai întâi să mă adaptez la modul ei de gândire şi să o înţeleg din mai multe perspective.

Aş avea multe altele de povestit dar nu cred că am timpul necesar în seara asta să vă tot povestesc cum stă treaba cu principiile.O să continui cu altă ocazie.Până atunci,îmi puteţi scrie despre nedumeririle voastre,întrebări sau orice altceva ce vă trece prin căp’şor la blog.cristinacirstea@gmail.com Vă voi răspunde imediat ce voi citi mesajele voastre!Nu uitaţi,aştept toate nedumeririle voastre.Poate dacă vreţi chiar şi anumite explicaţii.

Cu drag,Cristina!Pe curînd!