Enjoy it!
Monthly Archives: noiembrie 2011
Picatura care umple paharul…
Deja nu o sa comentez foarte mult….
Sunt indignata,nervoasa pana peste cap si am o multime de lucruri mult mai importante de facut decat sa stau si sa ma gandesc la problemele ,ideiile,planurile altora.
Stiu ca pot,stiu ce vreau si stiu ca o sa reusesc…Cu sau fara ajutorul unor oameni ahtiati dupa bani…
Lumea asta nu se invarte in jurul unora si ar fi cazul ca si ei sa inteleaga acest lucru.
Dumnezeu nu a facut lumea intr-o zi….La fel nici eu nu am cum sa fac totul dintr-o rasuflare….
Toate la timpul lor,toate dupa buna lor oranduire….
Iar tu Bonnie,capul sus si mergi inainte…
Tot raul spre bine.
Tot binele spre reusita!
Stiu ca si tu poti fara sa primesti vreun ajutor.
Gata!
Fiecare sa inteleaga ce vrea….
Amintiri de weekend
Vineri,4 noiembrie,ora 19:30,în faţă la Central Hall,Ploieşti:
- La cât ne întoarcem acasă?
- Depinde la cât terminăm aici…
-…ok…sper că totuşi nu spre dimineaţă,nu?
- să sperăm că nu 
- ok,sper şi eu la fel…. sunt şi cam obosită.Nu cred că ar fi trebuit să vin…
Sâmbătă,5 noiembrie,ora 00:25,in faţă la Central Hall,Ploieşti:
“Ce frumoasă e noaptea asta…Mă face să visez,să zâmbesc…Mă îndeamnă să fac ceva…orice…Dar ce?Îi zâmbesc gânditoare.Deja ştiu la ce se gândeşte :”Oare ce-i trece din nou prin gând?”Mă citeşte din priviri,ştie că mereu am câte o idee trăznită şi se aşteaptă să o pun în practică…Îi spun aproape şoptit să nu pornescă încă,să mai stăm pe loc,puţin dacă poate…Îmi zâmbeşte,ceea ce înseamnă că e de acord cu ce l-am rugat să facă…Opreşte radioul …Geamurile sunt aburite…Ciudat e că încă nu am nicio idee,dar sigur îmi trece una prin gând,curând…Îi spun ca aş vrea să ne indreptăm spre Bucureşti.Dar apoi îi zic că nu…Mai bine să mergem acasă la mine…De fapt acolo trebuie să ajungem.De ce să schimbăm planul?Îl întreb dacă sigur nu vrea să meargă la Bucureşti şi îmi zice că nu,că nu asta era ideea şi că,mai mult ca sigur,la ora asta,deja sora lui a adormit.Brusc îmi aduc aminte că şi cheia de la Bucureşti e la mine acasă şi tot ar fi trebuit să ajungem acolo,dacă am fi plecat totuşi la Bucureşti.Sunt gata,acum!Poate porni către casă…Ora 00,45,ne oprim la semaforul de lângă Halele Centrale.Ce frumos pare oraşul în noaptea asta..Dar mă îndeamnă să ne îndreptăm spre alt loc…Nu mai vreau acasă…Pe ritmurile piesei “Indissolubile”a lui Valerio Scanu,privirea mi se opreşte asupra indicatorului rutier care indică direcţiile spre oraşele importante…Oraşe printre care şi Braşov…Vreau să ajung la Braşov….Încerc să spun ceva dar mă opresc..El observă gestul meu şi mă îndreaptă
-Ce?…
-Nimic,îi răspund eu scurt…Absolut nimic…De fapt da….ar fi ceva….Vreau să mergem la Braşov…
Şi ştiu că acum,prin gândul lui,se perindă cuvintele “Aha!!!Ştiam eu că are o idee!”…Eh bine,da!Asta e ideea născută printr-o privire aruncată pe geam,printr-o melodie prea dragă mie ce-mi aduce aminte de vară…Draga mea vară…Deja e departe de mine acum!Dar nu îmi fac probleme…Mi-a şoptit înainte să plece că va reveni peste un an şi că totul va fi la fel de magic…poate şi mai magic…
-La Braşov…e în regulă.Mergem!
-Acum,adaug eu repede…
-Acum?Suntem în toiul nopţii,unde ne cazăm?
-Ajungem mai întâi acasă…Căutăm pe net cazare şi sunăm…chiar dacă e târziu.Sunt sigură că nu se va supăra nimeni pe noi,nu?Dacă nu…aşteptăm îm maşină până la ivirea zorilor şi mergem atunci după cazare.În orice caz,soluţii sunt!Şi insist să plecăm chiar din noaptea asta!
-Cum spuneţi!Sunt de acord cu orice,doar ştii…
-Da …ştiu!Aşa că hai să ajungem mai repede acasă şi vedem acolo unde!
Ajungem acasă…Aprind repede lumina…Îmi caut pisica,o iau in braţe şi o smotocesc puţin,după cum obişnuiesc să fac mereu.Deschide laptopul şi începe să caute cazare.Găseşte…Apartament în cdntrul vechi al oraşului.Îmi convine.Pare drăguţ.
-Haide,sună!Sunt sigură că o să-ţi răspundă cineva!
-Acum,sun!
Din fericire,nimeni nu a ţipat la capătul celălalt al firului.Rezervarea s-a făcut.E bine.Vom ajunge în jur de ora 5 dimineaţa.Aşa că fă un bagaj cu ce-ţi vine la îndemână,nu uita lucrurile esenţiale pe care trebuie să le ai neapărat cu tine şi porneşte la drum… Ce frumos….Ador drumul acesta către munte…Mă simt altfel cu fiecare kilometru parcurs…Valea Prahovei e splendidă noaptea.Ar trebui să o vedeti…Trebuie să o vedeţi sub lumina cerului înstelat şi a nopţii…
-La ce te gândeşti?mă întreabă el.Deja ştie că acum nu mă mai gândesc la vreo altă idee…
-Mă gândesc la tot…Mă gândesc la fiecare lucru prin care am trecut în ultima vreme…Ştii?cred că despărţirea părinţilor mei mi-a fost de folos să înţeleg cum funcţionează anumite lucruri….Şi totuşi,poate pare absurd,dar eu ştiu că şi lor le e mult mai bine aşa…De-abia nu mai există motiv de ceartă…Aşa că trebuie să mă bucur pentru ei. -Mda….e mai bine aşa…
-Ştiu că şi tu te gândeşti acum la acelaşi lucru,dar crede-mă că şi în cazul tău,a fost mai bine aşa…Dacă mama ta ar fi rămas cu voi…Te-ai gândit cum ar fi fost?
-De câte ori n-am făcut-o….Dar ştiu că ai dreptate.E mult mai bine…Dar să lăsăm asta la o parte.Ia mai zi-mi…ce-ţi mai trece prin minte la ora asta.Nu îţi e somn?
-Nu…gândul că trebuie să ajungem la Braşov mă ţine trează…Şi plus de asta…e weekend.Voi avea tot timpul la dispoziţie să dorm…Sau mai bine nu…Dar tot o să mă odihnesc…. Îmi zâmbeşte…Ştie că îmi place acest gest subtil…Telefonul îi sună…Nu-l bagă în seamă lăsându-l să ţârâie in continuare…Mă uit pe display şi îi spun:
-E Giorgio….Nu-i răspunzi?
-Închide-l te rog….nu am chef să răspund la el acum….
-Poate că e important…
-Sau poate că nu e….poate aştepta.Sunt sigur!Cri….mai ţii minte piesa asta?
Ascult o secunda radioul….Da…o recunosc…Cum aş putea să o uit…
-Bineînţeles…E melodia care cânta exact în clipa în care ne-am întâlnit prima dată….Britney Spears – Born to make you happy…Ce mici eram pe vremea aceea….nici măcar nu ne suportam…
-Cică nu ne suportam…teoretic…. -Da…teoretic…bine spus…De fapt cred că te-am suportat din prima clipă…Problema era că erai cu Andreea…Şi asta cred că de fapt,nu-mi convenea…Prezenţa ei…Dar bine că a plecat după excursia de la munte…Ştii,chiar am avut o discuţie destul de interesantă atunci cu ea în timp ce urcam la cota 1400…Mi-a spus o grămadă de chestii…Şi eu mă enervasem…
-Ca de obicei….
-Adică?
-Adică tu tot timpul te enervei chiar şi pentru problemele altora…
-Aşa e…recunosc…defect din naştere….dar ce pot face?Într-un fel,mi-aş fi dorit să nu fiu atât de dură cu tine la început…
-Nu-i problemă…Am recuperat pe parcurs 
-Vrei să zici chiar şi atunci când am încercat să te otrăvesc sau când ţi-am spart capul?
-Trecem peste
………….
Discuţia continuă cu tot felul de amintiri,cu tot felul de gânduri idei care au survenit în ultimul an în care am fost cam îndepărtaţi din diverse motive…În continuare,mi se pare că Valea Prahovei are un farmec aparte şi că are acel ceva care te face să îţi pierzi minţile şi să gândeşti altfel decât ai fi făcut-o până în momentul în care să fi ajuns aici.Imaginile mi se perindă prin faţă ca într-un film pe care deşi l-am văzut de atâtea ori,îmi face plăcere să-l urmăresc şi în cel mai mic detaliu.E un film pe care de data asta îl iubesc,şi aş vrea să nu se mai termine vreodată…Să rămână aşa….neîntrerupt pe vecie…Să fie doar al nostru,doar al meu,doar atât…
Ajungem…Ajungem…Ajunge…
De aici,totul rămâne în umbră sub ideea unui alt weekend special…
De aici totul e o poveste cu cântec…
