O alta pagina din jurnal…

Vremea e placuta,soarele straluceste dar fara putere…cerul are nuante ciudate,mov…Marea domneste in liniste cu valurile care inca mai suspina din cand in cand pe fundalul unei privelisti de vis,de magie…As da orice sa am in fiecare zi o astfel de atmosfera,in care totul sa fie ca intr-un vis frumos…Dar e realitate si ma bucur ca o traiesc in perfectiunea ei nestavilita de secole…Natura stie sa impresioneze chiar si printr-un simplu gugustiuc ce canta in copac.O sa caut cu privirea o bufnita in noaptea asta.Vreau sa vad o bufnita…Si mai vreau pescarusi…Marea fara pescarusi e ca un oras fara locuitori.Vreau stele si o luna plina…Mai vreau un far in departare si seria de lumini aprinse din port.Vreau muzica lenta pe fundal,vreau o lumanare rosie aprinsa care sa lumineze in locul veiozei din camera.Vreau placerea unei clipe romantice si emotia unei gandiri inocente.Mai vreau un zambet,o mangaiere,o unda de lumina roz care sa strabata n orizont imaginar idilic…Mai vreau vin..vin alb.Mai vreau trandafiri rosii…Vreau parfumul de levantica mult iubit…Mai vreau zgomotul apei curgand in baie,al unu tunet puternic pe cer,al ploii abundente….
Si mai vreau o pizza,daca se poate…
Acum sunt sigura ca le voi avea pe toate!

 

O poveste cutremuratoare

Este vorba despre Ed Gein,fiul Augustei si a lui George Gein.Mama lui era o femeie foarte credincioasa care a incercat din rasputeri sa-si invete cei doi fii (Ed si Henry Gein) sa duca o viata la fel de religioasa precum o facea ea.Era o femeie buna,dar in acelasi timp cu un caracter puternic si dur iar asta din pricina greutatilor prin care a trecut in tinerete si a vietii pe care o ducea alaturi de un sot alcoolic.Din cauza alcoolului sotul sau devenise un om inchis,care nu mai coopera deloc in viata de familie;fusese chiar si dat afara de la serviciu.Neavand alte venituri,Augusta a deschis o bacanie,iar in momentul in care aceasta a reusit sa economiseasca destui bani,si-a mutat familia la o ferma din Plainfield,Wisconsin.Ed era un baiat foarte timid ,nereusind sa se integreze la noua lui scoala si devenind din ce in ce mai inchis in propria personalitate si cautand raspunsuri cu privire la el ,la ceea ce poate si ceea ce nu poate.
O adora pur si simplu pe mama lui si se supara enorm atunci cand fratele sau,Henry ii creea acesteia probleme.La 16 mai 1944 in timp ce se incerca oprirea unui foc din apropierea fermei Ed si Henry au incercat sa se salveze,iesind din casa prin locuri diferite si apucand fiecare un alt drum.Dupa incendiul groaznic,Ed se simtea vinovat din cauza disparitiei fratelui sau care nu se mai intorsese acasa.Cand politia a venit sa cereteze cazul,din intamplare Ed a dat de cadavrul fratelui sau care zacea pe jos,plin de rani la nivelul capului.La inceput s-a crezut ca el era principalul suspect,dar medicul legist a pus diagnosticul de moarte prin asfixiere cu gaze toxice,iar Ed a ramas absolvit de orice vina.
Toate aceste evenimente l-au marcat profund pe Ed Gein care a inceput sa comita diferite crime.Doua dintre victimele sale,Bernice Worden si Mary Hugans au fost inpuscate cu un pistol in cap.Dupa o serie de cercetari,a fost gasit cadavrul lui Bernice agatat de unul din capriorii sopronului care se afla in spatele casei din Plainfield.Corpul ei fusese eviscerat ca al unui cerb,de asemenea,capul era desprins de corp.Intrand insa in casa lui Ed cand acesta nu se afla acasa,politia a descoperit cutii cu inimi umane,borcane cu ochi,cranii retezate,masti decojite ale unor oameni morti,scalpuri de femeie,iar mai apoi au gasit si capul lui Bernice,ce se afla intr-o punga prinsa in cuie de urechile victimei.
Arestat de politie,acesta a marturisit crimele oribile in fata judecatorului si a fost intemnitat imediat.Mai apoi,Ed a facut o petitie prin care a cerut sa fie mutat la o clinica psihiatrica,marturisind ca el nu este un criminal propriu-zis ci un om bolnav mintal.A murit dupa 10 de ani de stat in sanatoriu.
De aici si idea filmului “Texas Chainsaw Massacre”,poveste dupa cum vedeti,reala.Mai jos aveti si un documentar despre viata si crimele lui Ed Gein,cel care a dat startul unor realizari tv destul de infricosatoare.

 

Pentru…

Pentru toate cuvintele pe care ni le-am spus la inceput…
Pentru toate amintirile care incepusera sa ne lege…
Pentru fiecare salut din scara blocului…
Pentru fiecare discutie purtata in miez de noapte cand unul din noi nu avea somn si era macinat de ganduri…
Pentru ca in fiecare privire gaseam aceea sinceritate si sensibilitate de care aveam nevoie…
Pentru ca in fiecare imbratisare ma simteam in siguranta si protejata…
Pentru ca stiam ca nimic rau nu se poate intampla in doi…
Pentru ca stiam ca indiferent de ploaia de afara si tu te bucurai de razele sarelui asa cum o faceam si eu…
Pentru ca fara acele sfaturi am fi comis multe greseli,unele foarte inutile…
Pentru ca fara acele certuri,nimic nu ar mai fi fost la fel de inocent si palpitant…
Pentru acele zile in care am invatat ceva unul de altul,inclusiv o reteta de prajituri…
Pentru acele dupa-amieze geroase de iarna in care petrecandu-le impreuna,totul se transforma in vara…
Pentru toate datile in care ne plimbam serile prin Herastrau sau Cismigiu cu bicicletele…
Pentru toate datile in care ne bateam si ne certam din orice motiv…
Pentru fiecare data cand m-ai iertat si apoi m-ai imbratisat spunandu-mi ca n-am gresit cu nimic…
Pentru fiecare data cand mi-ai scris temele si cele doua caiete de matematica la final de clasa a 9-a.
Pentru toate astea….

 

Pe drumuri paralele

Gandesc ca uneori e mult mai bine sa o iei pe drumuri separate decat pe acelasi drum cu cineva.Daca la bun inceput totul a fost roz,nimeni nu a garantat ca va continua sa fie asa toata viata.Si nu are cum sa fie totul roz,dar parca acum situatia e cam neagra.Si simt nevoia sa evadez din lumea lor care stiu ca se prabuseste raand pe rand,secunda cu secunda.Stiu ca nu pot schimba aceasta situatie si mai stiu ca totul ma poate afecta mult.Vreau ca macar sa ma inteleaga ca am nevoie de liniste,sa ma sprijine si sa ma ajute.Dar mai bine separat decat impreuna.Nu vreau sa-i stiu certati,bosumflati.Nici macar tristi.Ii iubesc pe amandoi si vreau sa-i am aproape langa mine.Nu neaparat ca facnd parte dintr-un nucleu familial bine inchegat,dar macar sa-i stiu pe amandoi dispusi sa coopereze la un viitor macar linistit.Amandoi au frustrarile lor legate de viata si amandoi stiu ca ma iubesc la fel de mult.Dragostea lor pentru mine este mare si neconditionata,dar eu nu vreau sa plang si mai ales acum!
Am o parte de fericire la mine,dar nu fericirea lor ci a mea.Nu mai incerc sa-i impac pe nicio cale,nu mai incerc sa ma zbat printre idei pana cand sa gasesc una suficient de buna ca sa-i impac.Mai bine asa-fiecare pe drumul lor daca impreuna nu a fost sa fie.
Vreau sa incep sa ma gandesc si la mine si nu vreau sa par egoista,dar au fost multi ani in care am tot incercat sa ma bat cu morile de vant sa impac doi oameni.Acum vreau sa fiu impacata cu mine insami,sa-mi vad de propriul drum fara sa-mi mai pese de durerea sau suferinta celorlalti-mai ales atunci cand aceestea provin din prostia neintelegerii lor.Sunt oameni adulti care sunt sigura ca vor fi capabili sa-si rezolve problemele si fara ajutorul meu.Vreau sa fiu sigura ca am linistea de care am nevoie,ca sunt inconjurata de ea si ca orice problema are o solutionare.
Am fost extrem de fericita in ultima luna.Am avut tot ce am vrut,am facut tot ce am vrut si intr-un fel sau altul,am acumulat tot ce-i mai bun pentru un an intreg.Am recuperat un an si nu vreau sa-l pierd din cauza incapatanarii unei perechi de adulti care ma amesteca recurent in problemele lor si ma privesc ca si cand as fi colacul de salvare.Cand eram mica mi s-a cerut sa nu ma bag.Nu vad de ce acum as face-o!Imi pare rau dar nu sunt dispusa sa sufar alaturi de voi.Am nevoie sa va reveniti in fire si sa demonstrati ca acel rotund care va sta pe umeri mai si gandeste,si nu oricum,ci logic si sincer.De ce sa te chinui sa lungsti ceva cu si mai multa suferinta?Eu am zis ca am pus punctul de I si vreau sa cred ca voi si reusi.
Va repet amandurora desi stiu ca nu cititi blogul: VA IUBESC!dar incetati cu chinul asta care nu este doar pentru voi ci si pentru mine.