Inimioara de pe geam..

Iau autobuzul inspre casa,ca in fiecare zi cand plec de la liceu…Prind loc liber si ma asez langa fereastra….La semafor in dreptul geamului meu,se opreste o masina…Ma uit,se deschide geamul masinii,iese un baiat (pe care-l cunosc) si prin praful geamului de autobuz deseneaza o inimioara….
Astazi stau cu Gandacel in statie…Se opreste acelasi autobuz,cu inimioara inca acolo…

EUROVISION is back :)

Tin sa postez aceasta stire pentru ca cei de pe forumul lui Catalin doresc sa il sustinem in aceasta noua oportunitate de a reprezenta Romania la Eurovision.Si pentru ca multi dintre voi stiu de ce fac acest lucru (mai ales ascultatorii de FK si prietenii apropiati),va rog,un mic vot,acum ca tot e campania electorala Thank’s!

Aici votam.
http://esctoday.com/vote/poll.php?id=910

Iata stirea din presa:
http://www.bestmusic.ro/stiri-articole/Catalin_Josan_a_intrat_in_finala_esctodaycom_Awards-aid-72754-l-1

“Nevasta-mea se marita” – teatru de revista

Weekend-ul acesta se pare ca fost facut sa fie dedicat teatrului.
“Nevasta-mea se marita”-teatru de revista…Un spectacol comic,interpretat de profesionisti.Trebuie sa recunosc ca in timpul spectacolului,dupa repetitiile trupei noastre de teatru ERRA pentru piesa “Galcevile din Chioggia” de Carlo Goldoni,chiar ii spuneam Alexandrei(Gandacel-cum deja sper ca v-ati obisnuit cu ea)ca stiu despre ce sa scriu pe blog in aceasta seara.Ceea ce m-a facut sa spun acest lucru a fost actorul George Liviu Francu,care pur si simplu m-a amuzat teribil rolul jucat.Au fost momente in care de-abea mai puteam sa ma abtin sa nu fac zgomot.Am ras pana la lacrimi si nu numai eu,ci toata sala prezenta la spectacol.So,daca aveti ocazia sa prindeti un spectacol de acest gen si mai ales cu acest actor,nu ezitati:)

Remember the time…

Timpul niciodata nu se opreste in loc…Merge in continuu,uneori de-a busilea.Traim pentru un timp hain si nemilos.Timpul nu mai e ca altadata,iertator si ingaduitor cu oamenii.Se razbuna,se scurge cu fiecare clipa si ne arunca in valtoarea sentimentelor de trecut.Prezentul deja e trecut,iar trecutul e istorie.Traim prea putin si totusi avem ateta de facut.Ne visam sa ajungem acolo,sus,visam la o viata prospera,avem iluzii,sperante si ganduri idealizate in timp.Si totusi timpul viitor nu exista.E ca un gand..Vine,te loveste,nu te lasa sa respiri si pleaca mai departe luandu-ti si prezentul,si viitorul care cacum este trecut.
Luptand sa devenim razboinci cu timpul,el este un adevrsal prea dur.
Vi s-a intamplat sa vrei sa-i spui ceva cuiva?Dar din motive de rusine,jena,mila,teama nu ai spus nimic si te-ai inchis in tine?Si daca ai tacut atata timp,la un moment dat tot ceea ce ati fi vrut sa spui nu isi mai avea rostul?Asta pentru ca nu am spus la TIMP….Si cu toate astea…ce este timpul?De ce se scurge asa de repede….?

Haideti sa mai povestim…

In ultimul post v-am povestit despre EL care imi trimite mesaje si ma tot suna de la un timp incoace.Situatia s-a cam lamurit cu ajutorul unei materii studiate in clasa 9-a:logica.Am pus cap la cap toate indiciile si am realizat astfel cateva silogisme simple prin care am aflat adevarul.Acum trebuie doar confirmat si sa speram ca se va intampla si acest lucru.

In rest despre cele intamplate in ultima vreme,nu am cine stie ce detalii importante.In continuare,viata la highschool pare plictisitoare si aici ma refer la ore.Bineinteles ca sunt si ore la care te prezinti cu drag,dar foarte putine.Cursurile de teatru si film sunt si ele la ordinea zilei.In fiecare sambata ne intalnim in liceu si repetam.Cam  astea sunt ultimele noutati:)Voi cum o mai duceti?

Ati apelat casuta vocala a abonatului…

De miercurea trecuta,un necunoscut X de la mine din scoala,de pe palier cu clasa mea,tot se joaca de-a v-ati ascunselea.Asta inseamna ca imi trimite mesaje peste mesaje si imi da indicii depsre cine este el.Prin exlcudere am ramas la probabilitatea ca X e unul din doi.
Vineri,am iesit in pauza cu Alexuta.Pe langa noi,unul dintre suspecti a trecut in fuga catre baie dupa care,eu ajungand in dreptul baii,celalalt suspect iese in fuga si da peste mine de era sa ametesc.Intr-o alta pauza ne pornim noi la urmarire generala si descoperim suspectii care by the way sunt imbracati in aceleasi culori spre a ma deruta.Intru in baie dau peste ei,ies din baie si ma duc la usa cabinetului de franceza,dau peste ei.Intru in clasa si primesc mesaj ca ce frumoasa a fost pauza asta dedicata urmaririi si ca si-a dat seama ca eu sunt in cautarea suspectului.Chiar mi-ar placea sa stiu cine e X.Si pana acum nu banuiesc pe nimeni in mod cert dintre cei doi…Why?I need a piece of advice!

Sedinta cu parintii

“Catalin si Merlin sed acum frumos pe canapea.Parintii sunt si ei de fata:
-Copii,doriti ceva?o bomboana?
-Ciocolata cu lapte!
-Pai nu mai dormiti la noapte.”
Am sa tin minte mereu aceste cuvinte Thank’s!

Jurnal…

05.10.2009,ora 08:45 de dimineata.Mesajul de la Vodanfone ma trezeste si ma face sa imi pierd orice chef de somn.Lenevesc in pat pana la ora 9:15 cand imi dau seama ca trebuie sa o zbughesc la doctor sa ridic o adeverinta de sport si o scutire.Ma imbrac rapid,infulec un sendvisel si plec.Afara-frumos!Soarele straluceste cu paloarea sa,iar in minte mea se perinda o gramada de imagini din vacanta de vara.Ma intalnesc cu Dani si cu Maria cu care merg pana la coltul strazii.De acolo,fiecare pe alt drum.Trec pe langa piata.Trag cu ochiul spre chioscul de paine si mai apoi catre prima taraba din biata.Observ cu tristete ca cei care stateau si vindeau pepeni asta vara si-au facut bagajele si au disparut.Au ramas locuri libere,demne de parcat masina.Ajung la doctor,astept asistenta sa iasa din cabinetul medicului si imi da cele necesare.Pun pas grabit catre usa si ma indrept inapoi spre casa.
Pe langa scoala Nicolae Balcescu imi dau seama ca am uitat sa trag ceva la xerox.Nu mai fac cale intoarsa,avand in vedere ca desi e greva voi pleca in mod normal la scoala sa vedem care cum sta treaba la minunatul nostru colegiu.
Acasa ma apuc de scris.Si scriu la engleza ceea ce am scris pe caietul de franceza cand evident nu aveam caietul de engleza la mine.(V-ati prins,nu? )
Imbuc cateva prajituri,fiind ziua verisoarei tatalui meu si apoi plec la liceu.Si nu plec singura,ci impreuna cu Francisca,o vecina care invata in acelasi liceu,numai ca e clasa a 9-a.Pierdem un autobuz,il luam pe urmatorul,ajungem la 12:45 la intrare in CNMV si de aici ma iau la vorba cu cateva coege care,fiind mai silitoare ne preocupa soarta profesorilor si a grevei generale Evident ca am plecat inapoi acasa,asta nu inainte de a da o raita prin centru cu fetele.
Pe la statia de autobuze m-am intalnit cu tata care se ducea la banca.Vazand ca tocmai am pierdut autobuzul,il sun si decid sa plec cu el.Imi iau la revedere de la Gandacel si o las in statie la 22.
La intoarcerea spre casa,am o impresie tare ciudata.Soarele asta care bate asa mai palid,se pare ca doreste sa imi spuna ceva.Si in clipa urmatoare imi aduc aminte de momentele de cand ma intorceam de la gradinita.Era o simetrie aproape perfecta.Soarele de toamna nu imi place…Copacii care deja sunt dezgoliti cu razele de soare palid care patrund printre crengi si apoi isi reflecta imaginea in camera mea,ma face sa gandesc nostalgic..Si nu imi place..Acum ma uit spre cer.E albastru si senin.Niciun nor.Winamp-ul e deschis.Ruleaza Axel Fernando – Eso…Dupa ce se termina.cred ca voi termina si eu de scris acest post.Abia astept sa vina noaptea si sa ma bag in patutul meu cald,incercand sa visez ceva frumos…Melodia s-a terminat!Am terminat si eu de scris!Simetric,oarecum!Ca toamna si ca soarele ei.

eu versus EU

eu sunt eu,iar EU este cealalta parte a mea pe care o provesc intr-o olginda sau intr-o poza si ma intreb daca oare chiar sunt eu.
Exista o particica secreta din viata mea.Cred ca fiecare dintre noi avem cate o particica dintr-aceasta care nu se vrea scoasa la iveala din unul au mai multe motive intemeiate.Caracterul meu nu e constant…deloc chiar.Sunt momente in care uit de toate grijile si incep sa respir aerul curat al fericirii.Insa dupa ce am tras prea mult aer curat in piept,incep deja sa-l elimin…Sunt schimbatoare si prietenii stiu asta.Pot fi asa de prietenoasa si asa de fara chef uneori incat nici eu nu ma mai inteleg.Asa sunt construita;dupa un tipar la care nu a contribuit nimeni in momentul cresterii si educarii mele.Aceasta particica am prins-o din mers,din zbor de la toate cate s-au intamplat in jurul meu…Uneori mi-as dori sa existe o sosie a mea pe care sa-i dau drumu in lume si sa ii vad comportamentul.Mi-as dori sa ma debarasez de tot ceea ce inseamna EU si sa ma transpun intr-un eu mai diferit,mai copilaros,departe de lumea cruda a maturitatii.
Mi-as dori sa privesc viata mea printr-o oglinda si sa pot realiza ce insemn pentru ce din jurul meu.Nu spun ca sunt frustrata si nici enervata.Sunt doar constienta de actele mele inexplicabile din cateva clipe din viata mea.Ma enervez repede dar prin contradictie sunt si foarte calma…Sunt ca un bulgare scapat de pe o panta si care incepe sa ia proportii din ce in ce mai mari pana ce ajunge undeva jos si se face bucati si bucatele.Fiecare avem dreptul de a ne enerva,de a cere socoteala si de a reclama atunci cand stim ca nu am primit ceea ce ni se cuvine,insa eu reclam si condamn mai toate cate mi se intampla si probabil ca am ajuns intr-unul dintr-acele momente cand deja s-au strans prea multe.E varsta adolescentei,nu contrazic.E varsta problemelor si trairilor putin mai zbuciumate decat in oricare alta perioada a vietii si sunt constienta de toate schimbarile care apar.Deja insa,adolescenta mea e in perioada sfaristului si ma apropii cu pasi repezi catre momentul in care nu mai pot justifica alternanta asta pe baza adolescentei.Cresc…Imi dau seama ca va trebui sa fiu sigura pe mine,pe trairile mele si pe tot ceea ce zic si fac.Mai e putin pana cand voi face cu mana perioadei adolescentine.De copilarie m-am despartit inevitabil,fara sa constientizez prea multe aceasta trecere.Insa acum,cand ma uit catre viitor imi dau seama ca sunt foarte aproape sa incep sa plang acesti ani care se scurg prea rapid si nu ne da puterea de a trece usor peste ei.Raman in urma amintiri mai mult sau mai putin placute,probleme nerezolvate care isi vor lasa maprenta si in maturizarea noastra si convertirea intr-un om al societatii…si multe,multe altele.
Totul vine de la sine si totul trebuie sa treaca printre cele doua vami ale noastre: sufletul si mintea.
Trebuie sa gandim cu sufletul si sa traim cu mintea si invers,pentru ca doar asa vom putea sa alegem cea mai buna decizie pentru a putea fi impacati cu noi insine.Ma gandesc ca acum nu realizez eu prea multe despre mine,insa cu timpul am incredere ca se vor schimba o gramada.Trebuie doar sa am rabdare…

Revenita-i!

Dupa cum v-am spus in postul trecut,am fost plecata pana mai ieri la Sibiu din motive mai mult sau mai putin fericite,in cea mai mare parte predominand nefericitul.Nu pot insa sa neg si prezenta partilor bune,minunate petrecute “in familie” sa spunem,pentru ca in privinta mea,Sibiul il denumesc pur si simplu “acasica”.De cand eram mica am strans o multime de amintiri frumoase aproximativ in fiecare vacanta de vara.Acum,o parte din acel frumos de care va vorbesc eu,s-a cam dus…Si aici ma refer la nefericitele intamplari…Apartamentul a ramas gol si poate ca asa va ramane pentru totdeuana,dupa plecarea bunicii mele acolo sus.Inchis cu cheia si deja inceput a se prafui,am ramas in urma privind pentru ultima data totul..Holul cel lung pe care eu alergam,sufrageria in care imi petreceam dupa-amiezile si chiar si camera bunicii mele unde ma refugiam sa urmaresc tv-ul,au ramas pierdute undeva.E ciudat sa stii ca acele imagini vor fi ultimile pe care le mai vedea.E trist sa te desprinzi de tot si sa lasi in urma decat ceea ce a fost frumos.Am avut insa ocazia sa imi revad majoritatea din rudele mele de acolo si am promis ca ne vom revedea de Craciun.Sper sa fie asa,macar pt ultima data.Eu insa cu siguranta ca mai ma intorc in Sibiu,dar din pacate nu ma voi intoarce pe bulevardul Mihai Viteazul si nu imi voi petrece diminetile iesind pe balcon si privind in departare orasul de la etajul 9….Cu siguranta ca nu mai voi putea cobori cu liftul si nici nu voi mai injura cand ma voi urca inapoi 9 etaje pe scari in cazul in care liftul nu functioneaza….
Cam acesta e rezumatul…
Au fost si parti frumusele in aceasta calatorie de trei zile…am invatat si eu catusi de putin sa mixez si chiar mi-a placut,insa e foarte greu….al naibii de greu….Sper sa ma conformez mai bine pe aceasta tema…
Voi ce ati mai facut?

Lipsesc….

Intamplarile neprevazute apar mai mereu.Va anunt cu ocazia aceasta ca maine la ora 07:00 voi fi in drum spre Sibiu.Ma voi intoarce destul de repede:joi seara,in principiu.Ramane sa va dau detalii cand ma intorc.
Va pup pe toti si aveti grija de voi

Fara titlu…

Titlul,chiar daca exista in consistenta sa,lipsa lui provine dintr-un pachet de nervi legat cu fundita si pus in cutia postala numita “Cap”.
De la ce provine acest imens pachet?De la cineva care astazi nu a putut sa inteleaga sintagma “Nu ai de ce sa bagi in viata personala a nimanui”!
Exact asta s-a intamplat si rezultatul a fost unul pe cat se poate de nasol si ambiguu.
E misto sa joci roluri in viata reala.E misto sa fii unul dintre acele personaje amibigue in jurul carora se creaza tot felul de mistere….
Insa ce faci daca toata pacla de mistere se desprinde si la suprafata iese realitatea?Ce faci daca rolul tau din piesa de treatru nu dureaza nici cel putin un act?
Intelegeti ce vreti voi din asta…..Nu e nevoie sa intelegeti….e doar o descarcare subita intr-un moment cand nimeni nu te asculta si ai nevoie de un sfat pe care insa nu il poti sitrga in gura mare….

Timp…nu fii hain!

Am stat azi de dimineata cu capul in perna meditand spre trecut la anul de liceu trecut.Si am observat ca a trecut foarte repede,analizand eu acum.In momentul de fata constientizez ca timpul s-a scurs foarte repede,si ca un an de scoala mi se reflecta in minte ca fiind mai putin de cateva zile adunate laolalta si transpuse printr-o diploma de mentiune.
Prima saptamna din acest an a trecut destul de greu.A fost asa mai de acomodare,inca neintrand cine stie ce in paine.De anul acesta nu ma tem pentru ca deja am cateva planuri care sper din toate puterile ca le voi duce la bun sfarsit.Am mai dat un pas in spate si am observat ca vacanta de vara,de doar trei luni a trecut si ea destul de repede,dar in mintea mea se intinde pe o suprafata mai mare de timp decat anul trecut.E ciudat sa simti ca trei luni au trecut mai greu decat noua.Nisipul din clepsidra se scurge destul de incet in ultima vreme.
Cam atat!…ne mai “auzim”

Pentru ca acolo undeva esti tu…!

Post cu dedicatie!
Pentru ca acolo undeva esti tu…Eu sunt inca aici asteptand!Simti asta?

“Totul ne desparte pe tine si pe mine:distanta,oamenii,si poate si destinul.
Ti-aduci aminte?Ca sa-l cunoasca pe Caesar,Cleopatra insotita de un singur credincios,a trecut marea cu barca,infruntand-o,s-a lasat infasurata intr-un sac ordinar si dusa pe umeri in palat,fara ca nimeni sa stie ca regina Egiptului vine sa-l vada pe Caesar.
Iata ce-ti aduce scrisoarea mea.Nu ma tem nici de zambetul tau.Deci nu ma tem de nimic.Sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odaii tale:departarea.Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei fiindca ma infasor in intregul sau necunoscut.Sunt intre cele patru zari:departarea lor.Privirea ta nu ma va gasi nicaieri,amintirea ta nu are unde sa ma afle,glasul tau nu poate sa ma strige si nici nu stie unde.
Cu zece ani in urma ti-as fi spus CU-CU.Dar sufletul meu si-a pierdut glasul copilariei.
Stii sa asculti?
Auzi vantul la fereastra ta?
Stii ce-i nostalgia?
Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic?
Sunt acolo,si intr-acele fara fiinta,o apropiere si o departare in preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa de tine si dusa in intunericul fara fund!”

Andreea Banica feat Dony – Samba

Am gasit ieri aceasta melodie noua ce vine din partea Andreei Banica si a lui Dony.Piesa se numeste “Samba” si din punctul meu de vedere este perfecta pentru un party.
Aici aveti melodia:

Si de aici o puteti downloada: